1 R espondió Job, y dijo:

Iov a răspuns:

2 C iertamente yo sé que es así; ¿Y cómo se justificará el hombre con Dios?

„Da, ştiu că aşa e, dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

3 S i quisiere contender con él, No le podrá responder a una cosa entre mil.

Dacă s-ar certa cineva cu El, din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.

4 E l es sabio de corazón, y poderoso en fuerzas; ¿Quién se endureció contra él, y le fue bien?

El are o inimă înţeleaptă şi o putere mare. Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?

5 E l arranca los montes con su furor, Y no saben quién los trastornó;

El mută munţii fără ca aceştia să ştie când îi răstoarnă în mânia Sa.

6 E l remueve la tierra de su lugar, Y hace temblar sus columnas;

El scutură pământul din locul său şi face ca stâlpii să-i tremure.

7 E l manda al sol, y no sale; Y sella las estrellas;

El porunceşte soarelui şi nu mai răsare; El acoperă lumina stelelor.

8 E l solo extendió los cielos, Y anda sobre las olas del mar;

El singur întinde cerurile şi calcă pe valurile mării.

9 E l hizo la Osa, el Orión y las Pléyades, Y los lugares secretos del sur;

El a făcut Ursul şi Orionul, Pleiadele şi constelaţiile sudului.

10 E l hace cosas grandes e incomprensibles, Y maravillosas, sin número.

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

11 H e aquí que él pasará delante de mí, y yo no lo veré; Pasará, y no lo entenderé.

Iată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea, trece şi nu-mi dau seama.

12 H e aquí, arrebatará; ¿quién le hará restituir? ¿Quién le dirá: ¿Qué haces?

Dacă vrea să ia ceva, cine-L poate opri? Cine-I poate spune: «Ce faci?»

13 D ios no volverá atrás su ira, Y debajo de él se abaten los que ayudan a los soberbios.

Dumnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia; chiar şi oştile lui Rahab Îi sunt supuse.

14 ¿ Cuánto menos le responderé yo, Y hablaré con él palabras escogidas?

Deci cum pot eu să-I răspund, cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?

15 A unque fuese yo justo, no respondería; Antes habría de rogar a mi juez.

Chiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde, nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.

16 S i yo le invocara, y él me respondiese, Aún no creeré que haya escuchado mi voz.

Dacă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde, n-aş crede că mi-a ascultat glasul.

17 P orque me ha quebrantado con tempestad, Y ha aumentado mis heridas sin causa.

El mă zdrobeşte printr-o furtună şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.

18 N o me ha concedido que tome aliento, Sino que me ha llenado de amarguras.

Nu mă lasă să-mi trag suflarea, ci mă umple de amărăciune.

19 S i habláremos de su potencia, por cierto es fuerte; Si de juicio, ¿quién me emplazará?

Dacă e vorba de putere, El e puternic; dacă e vorba de judecată, cine-L poate convoca la judecată?

20 S i yo me justificare, me condenaría mi boca; Si me dijere perfecto, esto me haría inicuo.

Chiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna; oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.

21 S i fuese íntegro, no haría caso de mí mismo; Despreciaría mi vida.

Sunt nevinovat, dar nu mai ţin la mine. Îmi dispreţuiesc viaţa.

22 U na cosa resta que yo diga: Al perfecto y al impío él los consume.

Îmi e tot una, de aceea zic: «El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»

23 S i azote mata de repente, Se ríe del sufrimiento de los inocentes.

Şi măcar de ar aduce biciul imediat moartea, … dar El râde de durerea celui nevinovat.

24 L a tierra es entregada en manos de los impíos, Y él cubre el rostro de sus jueces. Si no es él, ¿quién es? ¿Dónde está?

Când o ţară e dată pe mâna celui rău, El acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu El, atunci cine?

25 M is días han sido más ligeros que un correo; Huyeron, y no vieron el bien.

Zilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul; zboară fără să fi văzut fericirea.

26 P asaron cual naves veloces; Como el águila que se arroja sobre la presa.

Trec ca o luntre de papirus pe apă, ca un vultur care se repede asupra prăzii.

27 S i yo dijere: Olvidaré mi queja, Dejaré mi triste semblante, y me esforzaré,

Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,

28 M e turban todos mis dolores; Sé que no me tendrás por inocente.

atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele, pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.

29 Y o soy impío; ¿Para qué trabajaré en vano?

Dacă tot voi fi condamnat, de ce să mă mai trudesc degeaba?

30 A unque me lave con aguas de nieve, Y limpie mis manos con la limpieza misma,

Chiar dacă m-aş spăla cu săpun şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,

31 A ún me hundirás en el hoyo, Y mis propios vestidos me abominarán.

Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi şi hainele de mine.

32 P orque no es hombre como yo, para que yo le responda, Y vengamos juntamente a juicio.

Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să putem merge împreună la judecată.

33 N o hay entre nosotros árbitro Que ponga su mano sobre nosotros dos.

Şi nu se află nici măcar un mijlocitor între noi, care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,

34 Q uite de sobre mí su vara, Y su terror no me espante.

ca astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

35 E ntonces hablaré, y no le temeré; Porque en este estado no estoy en mí.

Atunci aş vorbi fără să mă mai tem de El, însă nu aşa mi se întâmplă.