1 P orque vosotros mismos sabéis, hermanos, que nuestra visita a vosotros no resultó vana;

Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar.

2 p ues habiendo antes padecido y sido ultrajados en Filipos, como sabéis, tuvimos denuedo en nuestro Dios para anunciaros el evangelio de Dios en medio de gran oposición.

După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, aşa cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre Evanghelia Lui, în ciuda unei mari împotriviri.

3 P orque nuestra exhortación no procedió de error ni de impureza, ni fue por engaño,

Căci apelul nostru nu vine dintr-o învăţătură greşită, nici din necurăţie, nici din viclenie,

4 s ino que según fuimos aprobados por Dios para que se nos confiase el evangelio, así hablamos; no como para agradar a los hombres, sino a Dios, que prueba nuestros corazones.

ci, aşa cum Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, tot aşa vorbim şi noi, căutând să fim plăcuţi nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile.

5 P orque nunca usamos de palabras lisonjeras, como sabéis, ni encubrimos avaricia; Dios es testigo;

Voi ştiţi că nu ne-am linguşit şi nici nu ne-am prefăcut, ca să ascundem vreo lăcomie, – Dumnezeu ne este martor –,

6 n i buscamos gloria de los hombres; ni de vosotros, ni de otros, aunque podíamos seros carga como apóstoles de Cristo.

nici n-am căutat să fim onoraţi de oameni – nici de voi, nici de alţii.

7 A ntes fuimos tiernos entre vosotros, como la nodriza que cuida con ternura a sus propios hijos.

Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-şi îngrijeşte copiii.

8 T an grande es nuestro afecto por vosotros, que hubiéramos querido entregaros no sólo el evangelio de Dios, sino también nuestras propias vidas; porque habéis llegado a sernos muy queridos.

Astfel, datorită afecţiunii noastre pentru voi, am fost gata să împărtăşim cu voi nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi vieţile noastre, pentru că ne-aţi devenit atât de dragi.

9 P orque os acordáis, hermanos, de nuestro trabajo y fatiga; cómo trabajando de noche y de día, para no ser gravosos a ninguno de vosotros, os predicamos el evangelio de Dios.

Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi osteneala noastră, cum, în timp ce v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi.

10 V osotros sois testigos, y Dios también, de cuán santa, justa e irreprensiblemente nos comportamos con vosotros los creyentes;

Voi sunteţi martori – şi Dumnezeu de asemenea – că purtarea noastră faţă de voi, cei care credeţi, a fost sfântă, dreaptă şi fără pată.

11 a sí como también sabéis de qué modo, como el padre a sus hijos, exhortábamos y consolábamos a cada uno de vosotros,

Aşa cum ştiţi, ne-am ocupat de fiecare dintre voi, ca un tată de copiii săi,

12 y os encargábamos que anduvieseis como es digno de Dios, que os llamó a su reino y gloria.

încurajându-vă, îndemnându-vă şi insistând să trăiţi într-un mod vrednic de Dumnezeu, Care v-a chemat în Împărăţia şi slava Lui.

13 P or lo cual también nosotros sin cesar damos gracias a Dios, de que cuando recibisteis la palabra de Dios que oísteis de nosotros, la recibisteis no como palabra de hombres, sino según es en verdad, la palabra de Dios, la cual actúa en vosotros los creyentes.

Noi, de asemenea, Îi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat pentru că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum şi este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei ce credeţi.

14 P orque vosotros, hermanos, vinisteis a ser imitadores de las iglesias de Dios en Cristo Jesús que están en Judea; pues habéis padecido de los de vuestra propia nación las mismas cosas que ellas padecieron de los judíos,

Voi, fraţilor, aţi urmat exemplul bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, şi care sunt în Cristos Isus, pentru că şi voi aţi suferit aceeaşi persecuţie din partea compatrioţilor voştri, pe care au suferit-o şi ele din partea iudeilor,

15 l os cuales mataron al Señor Jesús y a sus propios profetas, y a nosotros nos expulsaron; y no agradan a Dios, y se oponen a todos los hombres,

care L-au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţi, iar pe noi ne-au persecutat. Iudeii aceştia nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt potrivnici tuturor oamenilor,

16 i mpidiéndonos hablar a los gentiles para que éstos se salven; así colman ellos siempre la medida de sus pecados, pues vino sobre ellos la ira hasta el extremo. Ausencia de Pablo de la iglesia

căci ne împiedică să le vorbim neamurilor pentru a fi mântuite. Astfel, ei întotdeauna umplu măsura păcatelor lor. Dar, în cele din urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu. Dorinţa lui Pavel de a-i revedea pe tesaloniceni

17 P ero nosotros, hermanos, separados de vosotros por un poco de tiempo, de vista pero no de corazón, tanto más procuramos con mucho deseo ver vuestro rostro;

Fraţilor, atunci când, pentru puţin timp, am fost despărţiţi de voi, – în persoană, dar nu cu inima –, am dorit cu şi mai mare ardoare să vă vedem.

18 p or lo cual quisimos ir a vosotros, yo Pablo ciertamente una y otra vez; pero Satanás nos estorbó.

Am vrut să venim la voi, – cel puţin eu, Pavel, am vrut din nou şi din nou –, dar Satan ne-a împiedicat.

19 P orque ¿cuál es nuestra esperanza, o gozo, o corona de que me gloríe? ¿No lo sois vosotros, delante de nuestro Señor Jesucristo, en su venida?

Care este nădejdea sau bucuria, sau cununa cu care ne lăudăm înaintea Domnului nostru Isus, la venirea Lui? Oare nu voi?

20 V osotros sois nuestra gloria y gozo.

Într-adevăr, voi sunteţi gloria şi bucuria noastră!