1 M i aliento se agota, se acortan mis días, Y me está preparado el sepulcro.

Duhul îmi este zdrobit, mi se sting zilele, mormântul mă aşteaptă.

2 N o hay conmigo sino escarnecedores, En cuya amargura se detienen mis ojos.

Sunt înconjurat de batjocoritori, ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.

3 D ame fianza, oh Dios; sea mi protección cerca de ti. Porque ¿quién querría responder por mí?

Pune-Te zălog pentru mine! Cine ar putea răspunde pentru mine?

4 P orque a éstos has escondido de su corazón la inteligencia; Por tanto, no los exaltarás.

Pentru că Tu le-ai închis minţile ca să nu înţeleagă, de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.

5 A l que denuncia a sus amigos como presa, Los ojos de sus hijos desfallecerán.

Cel ce-şi trădează prietenii pentru câştig, copiilor aceluia li se vor închide ochii.

6 E l me ha puesto por refrán de pueblos, Y delante de ellos he sido como tamboril.

El m-a făcut de pomină pentru oameni şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.

7 M is ojos se oscurecieron por el dolor, Y mis pensamientos todos son como sombra.

Ochii mi se-ntunecă de durere şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.

8 L os rectos se maravillarán de esto, Y el inocente se levantará contra el impío.

Cei drepţi sunt înmărmuriţi când văd aceasta; cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.

9 N o obstante, proseguirá el justo su camino, Y el limpio de manos aumentará la fuerza.

Totuşi cei drepţi se ţin de calea lor şi cei cu mâinile curate vor fi şi mai tari.

10 P ero volved todos vosotros, y venid ahora, Y no hallaré entre vosotros sabio.

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi să-mi vorbiţi! Nu voi găsi însă nici un înţelept între voi.

11 P asaron mis días, fueron arrancados mis pensamientos, Los designios de mi corazón.

Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit şi chiar şi dorinţele inimii mele.

12 P usieron la noche por día, Y la luz se acorta delante de las tinieblas.

Oamenii aceştia fac din noapte zi şi înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»

13 S i yo espero, el Seol es mi casa; Haré mi cama en las tinieblas.

Dacă mă uit la Locuinţa Morţilor ca la casa mea, dacă îmi fac culcuşul în întuneric,

14 A la corrupción he dicho: Mi padre eres tú; A los gusanos: Mi madre y mi hermana.

dacă zic gropii: «Eşti tatăl meu!» şi viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,

15 ¿ Dónde, pues, estará ahora mi esperanza? Y mi esperanza, ¿quién la verá?

unde îmi mai este nădejdea? Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?

16 A la profundidad del Seol descenderán, Y juntamente descansarán en el polvo.

Se va pogorî ea la porţile Locuinţei Morţilor? Vom coborî împreună în ţărână?“