1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

Then Job answered,

2 b ine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

“Truly I know that it is so, but how can man be just with God?

3 D acă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

If he is pleased to contend with him, he can’t answer him one time in a thousand.

4 A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

God who is wise in heart, and mighty in strength: who has hardened himself against him, and prospered?

5 E l mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

He removes the mountains, and they don’t know it, when he overturns them in his anger.

6 Z guduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

He shakes the earth out of its place. Its pillars tremble.

7 P orunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

He commands the sun, and it doesn’t rise, and seals up the stars.

8 N umai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

He alone stretches out the heavens, and treads on the waves of the sea.

9 E l a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

He makes the Bear, Orion, and the Pleiades, and the rooms of the south.

10 E l face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

He does great things past finding out; yes, marvelous things without number.

11 I ată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

Behold, he goes by me, and I don’t see him. He passes on also, but I don’t perceive him.

12 D acă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice:,, Ce faci?``

Behold, he snatches away. Who can hinder him? Who will ask him, ‘What are you doing?’

13 D umnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

“God will not withdraw his anger. The helpers of Rahab stoop under him.

14 Ş i eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

How much less shall I answer him, And choose my words to argue with him?

15 C hiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

Though I were righteous, yet I wouldn’t answer him. I would make supplication to my judge.

16 Ş i chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

If I had called, and he had answered me, yet I wouldn’t believe that he listened to my voice.

17 E l, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

For he breaks me with a storm, and multiplies my wounds without cause.

18 c are nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

He will not allow me to catch my breath, but fills me with bitterness.

19 S ă alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

If it is a matter of strength, behold, he is mighty! If of justice, ‘Who,’ says he, ‘will summon me?’

20 O ricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

Though I am righteous, my own mouth shall condemn me. Though I am blameless, it shall prove me perverse.

21 N evinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

I am blameless. I don’t respect myself. I despise my life.

22 C e-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

“It is all the same. Therefore I say he destroys the blameless and the wicked.

23 Ş i dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

If the scourge kills suddenly, he will mock at the trial of the innocent.

24 P ămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

The earth is given into the hand of the wicked. He covers the faces of its judges. If not he, then who is it?

25 Z ilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

“Now my days are swifter than a runner. They flee away, they see no good,

26 t rec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

They have passed away as the swift ships, as the eagle that swoops on the prey.

27 D acă zic:, Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

If I say, ‘I will forget my complaint, I will put off my sad face, and cheer up;’

28 s înt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

I am afraid of all my sorrows, I know that you will not hold me innocent.

29 Ş i dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

I shall be condemned. Why then do I labor in vain?

30 C hiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

If I wash myself with snow, and cleanse my hands with lye,

31 T u tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

yet you will plunge me in the ditch. My own clothes shall abhor me.

32 C ăci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

For he is not a man, as I am, that I should answer him, that we should come together in judgment.

33 N ici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

There is no umpire between us, that might lay his hand on us both.

34 S ă-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

Let him take his rod away from me. Let his terror not make me afraid;

35 A tunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

then I would speak, and not fear him, for I am not so in myself.