1 S pun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfînt, îmi este martor,
I tell the truth in Christ. I am not lying, my conscience testifying with me in the Holy Spirit,
2 c ă simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă.
that I have great sorrow and unceasing pain in my heart.
3 C ăci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
For I could wish that I myself were accursed from Christ for my brothers’ sake, my relatives according to the flesh,
4 E i sînt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
who are Israelites; whose is the adoption, the glory, the covenants, the giving of the law, the service, and the promises;
5 p atriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!
of whom are the fathers, and from whom is Christ as concerning the flesh, who is over all, God, blessed forever. Amen.
6 D ar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvîntul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sînt Israel;
But it is not as though the word of God has come to nothing. For they are not all Israel, that are of Israel.
7 ş i, măcar că sînt sămînţa lui Avraam, nu toţi sînt copiii lui Avraam; ci este scris:,,În Isaac vei avea o sămînţă, care-ţi va purta numele.``
Neither, because they are Abraham’s offspring, are they all children. But, “your offspring will be accounted as from Isaac.”
8 A ceasta însemnează că nu copiii trupeşti sînt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sînt socotiţi ca sămînţă.
That is, it is not the children of the flesh who are children of God, but the children of the promise are counted as heirs.
9 C ăci cuvîntul acesta este o făgăduinţă:,, Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.``
For this is a word of promise, “At the appointed time I will come, and Sarah will have a son.”
10 B a mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai dela părintele nostru Isaac.
Not only so, but Rebekah also conceived by one, by our father Isaac.
11 C ăci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, -ca să rămînă în picioare hotărîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, -
For being not yet born, neither having done anything good or bad, that the purpose of God according to election might stand, not of works, but of him who calls,
12 s 'a zis Rebecii:,, Cel mai mare va fi rob celui mai mic``,
it was said to her, “The elder will serve the younger.”
13 d upă cum este scris:,, Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.``
Even as it is written, “Jacob I loved, but Esau I hated.”
14 D eci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!
What shall we say then? Is there unrighteousness with God? May it never be!
15 C ăci El a zis lui Moise:,, Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.``
For he said to Moses, “I will have mercy on whom I have mercy, and I will have compassion on whom I have compassion.”
16 A şa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
So then it is not of him who wills, nor of him who runs, but of God who has mercy.
17 F iindcă Scriptura zice lui Faraon:,, Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.``
For the Scripture says to Pharaoh, “For this very purpose I caused you to be raised up, that I might show in you my power, and that my name might be proclaimed in all the earth.”
18 A stfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
So then, he has mercy on whom he desires, and he hardens whom he desires.
19 D ar îmi vei zice:,, Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?``
You will say then to me, “Why does he still find fault? For who withstands his will?”
20 D ar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l -a făcut:,, Pentru ce m-ai făcut aşa?``
But indeed, O man, who are you to reply against God? Will the thing formed ask him who formed it, “Why did you make me like this?”
21 N u este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaş frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
Or hasn’t the potter a right over the clay, from the same lump to make one part a vessel for honor, and another for dishonor?
22 Ş i ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mînia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mîniei, făcute pentru peire;
What if God, willing to show his wrath, and to make his power known, endured with much patience vessels of wrath made for destruction,
23 ş i să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe cari le -a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
and that he might make known the riches of his glory on vessels of mercy, which he prepared beforehand for glory,
24 A stfel, El ne -a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,
us, whom he also called, not from the Jews only, but also from the Gentiles?
25 d upă cum zice în Osea:,, Voi numi, popor al Meu`, pe cel ce nu era poporul Meu, şi, prea iubită`, pe cea care nu era prea iubită.
As he says also in Hosea, “I will call them ‘my people,’ which were not my people; and her ‘beloved,’ who was not beloved.”
26 Ş i acolo unde li se zicea:, Voi nu sînteţi poporul Meu`, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.``
“It will be that in the place where it was said to them, ‘You are not my people,’ There they will be called ‘children of the living God.’”
27 I saia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:,, Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mîntuită.
Isaiah cries concerning Israel, “If the number of the children of Israel are as the sand of the sea, it is the remnant who will be saved;
28 C ăci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pămînt cuvîntul Lui.
for He will finish the work and cut it short in righteousness, because the LORD will make a short work upon the earth.”
29 Ş i, cum zisese Isaia mai înainte:,, Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.``
As Isaiah has said before, “Unless the Lord of Armies had left us a seed, we would have become like Sodom, and would have been made like Gomorrah.”
30 D eci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;
What shall we say then? That the Gentiles, who didn’t follow after righteousness, attained to righteousness, even the righteousness which is of faith;
31 p e cînd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n'a ajuns la Legea aceasta.
but Israel, following after a law of righteousness, didn’t arrive at the law of righteousness.
32 P entruce? Pentru că Israel n'a căutat -o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s'au lovit de piatra de poticnire,
Why? Because they didn’t seek it by faith, but as it were by works of the law. They stumbled over the stumbling stone;
33 d upă cum este scris:,, Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.``
even as it is written, “Behold, I lay in Zion a stumbling stone and a rock of offense; and no one who believes in him will be disappointed.”