1 C u privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.

Now concerning the things about which you wrote to me: it is good for a man not to touch a woman.

2 T otuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

But, because of sexual immoralities, let each man have his own wife, and let each woman have her own husband.

3 B ărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.

Let the husband render to his wife the affection owed her, and likewise also the wife to her husband.

4 N evasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta.

The wife doesn’t have authority over her own body, but the husband. Likewise also the husband doesn’t have authority over his own body, but the wife.

5 S ă nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.

Don’t deprive one another, unless it is by consent for a season, that you may give yourselves to fasting and prayer, and may be together again, that Satan doesn’t tempt you because of your lack of self-control.

6 L ucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă.

But this I say by way of concession, not of commandment.

7 E u aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are dela Dumnezeu darul lui: unul într'un fel, altul într'altul.

Yet I wish that all men were like me. However each man has his own gift from God, one of this kind, and another of that kind.

8 C elor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine.

But I say to the unmarried and to widows, it is good for them if they remain even as I am.

9 D ar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentrucă este mai bine să se căsătorească decît să ardă.

But if they don’t have self-control, let them marry. For it’s better to marry than to burn.

10 C elor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.

But to the married I command—not I, but the Lord—that the wife not leave her husband

11 ( Dacă este despărţită, să rămînă nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.

(but if she departs, let her remain unmarried, or else be reconciled to her husband), and that the husband not leave his wife.

12 C elorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.

But to the rest I—not the Lord—say, if any brother has an unbelieving wife, and she is content to live with him, let him not leave her.

13 Ş i dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.

The woman who has an unbelieving husband, and he is content to live with her, let her not leave her husband.

14 C ăci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe cînd acum sînt sfinţi.

For the unbelieving husband is sanctified in the wife, and the unbelieving wife is sanctified in the husband. Otherwise your children would be unclean, but now they are holy.

15 D acă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sînt legaţi: Dumnezeu ne -a chemat să trăim în pace.

Yet if the unbeliever departs, let there be separation. The brother or the sister is not under bondage in such cases, but God has called us in peace.

16 C ăci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mîntui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mîntui nevasta?

For how do you know, wife, whether you will save your husband? Or how do you know, husband, whether you will save your wife?

17 Î ncolo, fiecare să rămînă în starea în care l -a aşezat Domnul, şi în care l -a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am aşezat -o în toate Bisericile.

Only, as the Lord has distributed to each man, as God has called each, so let him walk. So I command in all the assemblies.

18 D acă cineva a fost chemat pe cînd era tăiat împrejur, să rămînă tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe cînd era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.

Was anyone called having been circumcised? Let him not become uncircumcised. Has anyone been called in uncircumcision? Let him not be circumcised.

19 T ăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

Circumcision is nothing, and uncircumcision is nothing, but the keeping of the commandments of God.

20 F iecare să rămînă în chemarea pe care o avea cînd a fost chemat.

Let each man stay in that calling in which he was called.

21 A i fost chemat cînd erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.

Were you called being a bondservant? Don’t let that bother you, but if you get an opportunity to become free, use it.

22 C ăci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.

For he who was called in the Lord being a bondservant is the Lord’s free man. Likewise he who was called being free is Christ’s bondservant.

23 V oi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.

You were bought with a price. Don’t become bondservants of men.

24 F iecare, fraţilor, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat.

Brothers, let each man, in whatever condition he was called, stay in that condition with God.

25 C ît despre fecioare, n'am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat dela Domnul harul să fiu vrednic de crezare.

Now concerning virgins, I have no commandment from the Lord, but I give my judgment as one who has obtained mercy from the Lord to be trustworthy.

26 I ată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă aşa cum este.

I think that it is good therefore, because of the distress that is on us, that it is good for a man to be as he is.

27 E şti legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.

Are you bound to a wife? Don’t seek to be freed. Are you free from a wife? Don’t seek a wife.

28 Î nsă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pămînteşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.

But if you marry, you have not sinned. If a virgin marries, she has not sinned. Yet such will have oppression in the flesh, and I want to spare you.

29 I ată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s'a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca şi cum n'ar avea;

But I say this, brothers: the time is short, that from now on, both those who have wives may be as though they had none;

30 c ei ce plîng, ca şi cum n'ar plînge; cei ce se bucură ca şi cum nu s'ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n'ar stăpîni;

and those who weep, as though they didn’t weep; and those who rejoice, as though they didn’t rejoice; and those who buy, as though they didn’t possess;

31 c ei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s'ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.

and those who use the world, as not using it to the fullest. For the mode of this world passes away.

32 D ar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.

But I desire to have you to be free from cares. He who is unmarried is concerned for the things of the Lord, how he may please the Lord;

33 D ar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.

but he who is married is concerned about the things of the world, how he may please his wife.

34 T ot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfîntă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.

There is also a difference between a wife and a virgin. The unmarried woman cares about the things of the Lord, that she may be holy both in body and in spirit. But she who is married cares about the things of the world—how she may please her husband.

35 V ă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într'un laţ, ci pentru ceeace este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.

This I say for your own profit; not that I may ensnare you, but for that which is appropriate, and that you may attend to the Lord without distraction.

36 D acă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vîrstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.

But if any man thinks that he is behaving inappropriately toward his virgin, if she is past the flower of her age, and if need so requires, let him do what he desires. He doesn’t sin. Let them marry.

37 D ar cine a luat o hotărîre tare, şi nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărît în inima lui să-şi păstreze pe fiică-sa fecioară, face bine.

But he who stands steadfast in his heart, having no necessity, but has power over his own heart, to keep his own virgin, does well.

38 A stfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n'o mărită, mai bine face.

So then both he who gives his own virgin in marriage does well, and he who doesn’t give her in marriage does better.

39 O femeie măritată este legată de lege cîtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă -i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.

A wife is bound by law for as long as her husband lives; but if the husband is dead, she is free to be married to whomever she desires, only in the Lord.

40 D ar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămîne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

But she is happier if she stays as she is, in my judgment, and I think that I also have God’s Spirit.