1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

2 b ine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

3 D acă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

4 A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

5 E l mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

6 Z guduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

7 P orunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

8 N umai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

9 E l a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

10 E l face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

11 I ată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

12 D acă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice:,, Ce faci?``

13 D umnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

14 Ş i eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

15 C hiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

16 Ş i chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

17 E l, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

18 c are nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

19 S ă alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

20 O ricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

21 N evinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

22 C e-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

23 Ş i dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

24 P ămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

25 Z ilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

26 t rec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

27 D acă zic:, Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

28 s înt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

29 Ş i dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

30 C hiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

31 T u tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

32 C ăci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

33 N ici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

34 S ă-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

35 A tunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.