1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

2 C ît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

3 C e bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!

4 C ătre cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

5 Î naintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor;

6 î naintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.

7 E l întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.

8 L eagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

9 A copere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

10 A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.

11 S tîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.

12 P rin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.

13 S uflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.

14 Ş i acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``