1 ( Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.

2 C ăci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.

3 N 'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.

4 C ăci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.

5 R ănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.

6 S înt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.

7 C ăci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.

8 S înt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

9 D oamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.

10 I nima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

11 P rietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.

12 C eice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.

13 I ar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.

14 S înt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.

15 D oamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!

16 C ăci zic:,, Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``

17 C ăci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.

18 Î mi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.

19 D ar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.

20 E i îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.

21 N u mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!

22 V ino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!