1 F ăcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

2 D ar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

3 P eirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

4 N 'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

5 D acă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

6 s ă mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

7 D e mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

8 a tunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

9 D acă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

10 a tunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

11 C ăci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

12 u n foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

13 D e aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

14 c e aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

15 C el ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

16 D acă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

17 d acă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

18 e u, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

19 d acă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

20 f ără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

21 d acă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

22 a tunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

23 C ăci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

24 D acă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului:, Tu eşti nădejdea mea`;

25 d acă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

26 d acă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

27 ş i dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

28 ş i aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

29 D acă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

30 e u, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

31 d acă nu ziceau oamenii din cortul meu:, Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

32 D acă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

33 d acă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

34 p entrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

35 O h! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

36 C a să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

37 s ă -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

38 D acă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

39 d acă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

40 a tunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.