1 ( Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!

2 A scultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,

3 d in pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.

4 Î mi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,

5 m ă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

6 E u zic:,, O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``

7 D a, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).

8 A ş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

9 N imiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

10 z i şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;

11 r ăutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

12 N u un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.

13 C i tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

14 N oi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

15 S ă vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

16 D ar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

17 S eara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

18 M ă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!

19 D umnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.

20 E i pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.

21 G ura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

22 Î ncredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

23 Ş i Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!