1 I osif s'a aruncat pe faţa tatălui său, l -a plîns, şi l -a sărutat.

2 A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doftorii au îmbălsămat pe Israel.

3 P atruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plîns şaptezeci de zile.

4 D upăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le -a zis:,, Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.

5 T atăl meu m'a pus să jur, zicînd:,, Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul, pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.` Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.``

6 F araon a răspuns:,, Suie-te, şi îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te -a pus să -l faci.``

7 I osif s'a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s'au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului,

8 t oată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n'au lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii.

9 Î mpreună cu Iosif mai erau cară şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.

10 C înd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.

11 L ocuitorii ţării, Cananiţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis:,, Iată un mare bocet printre Egipteni!`` De aceea s'a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.

12 A stfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.

13 L -au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care -l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare, şi care este faţă în faţă cu Mamre.

14 I osif, după ce a îngropat pe tatăl său, s'a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.

15 C înd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis:,, Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?``

16 Ş i au trimes să spună lui Iosif:,, Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:

17 A şa să vorbiţi lui Iosif:, Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!` Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!`` Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.

18 F raţii lui au venit şi s'au aruncat ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui, şi i-au zis:,, Sîntem robii tăi.``

19 I osif le -a zis:,, Fiţi fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu?

20 V oi, negreşit, v'aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.

21 F iţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.`` Şi i -a mîngăiat, şi le -a îmbărbătat inimile.

22 I osif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.

23 I osif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au născut pe genunchii lui.

24 I osif a zis fraţilor săi:,, Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.``

25 I osif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd:,, Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.``

26 I osif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într'un sicriu în Egipt