1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

2 m ici şi mari, bogaţi şi săraci!

3 G ura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

4 E u îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

5 P entru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

6 E i se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

7 D ar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

8 R ăscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

9 N u vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

10 D a, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

11 E i îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

12 D ar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

13 I ată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

14 S înt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

15 D ar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

16 N u te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

17 c ăci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

18 S ă se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

19 c ăci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

20 O mul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.