1 ( O cîntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
2 Î mi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
3 C e am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
4 n u vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut.
5 E l a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
6 c a să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7 p entruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.
8 S ă nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n'avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9 F iii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
10 p entrucă n'au ţinut legămîntul lui Dumnezeu, şi n'au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11 A u dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase.
12 Î naintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan.
13 A despărţit marea, şi le -a deschis un drum prin ea, ridicînd apele ca un zid.
14 I -a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15 A despicat stînci în pustie, şi le -a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
16 A făcut să ţîşnească izvoare din stînci, şi să curgă ape ca nişte rîuri.
17 D ar ei tot n'au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n'au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie.
18 A u ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare după poftele lor.
19 A u vorbit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis:,, Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
20 I ată că El a lovit stînca, de au curs ape, şi s'au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pîne, sau să facă rost de carne poporului Său?``
21 D omnul a auzit, şi S'a mîniat. Un foc s'a aprins împotriva lui Iacov, şi s'a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,
22 p entrucă n'au crezut în Dumnezeu, pentrucă n'au avut încredere în ajutorul Lui.
23 E l a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor:
24 a plouat peste ei mană de mîncare, şi le -a dat grîu din cer.
25 A u mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le -a trimes mîncare să se sature.
26 A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi.
27 A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări înaripate, cît nisipul mării;
28 l e -a făcut să cadă în mijlocul taberii lor, dejur împrejurul locuinţelor lor.
29 E i au mîncat şi s'au săturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce doriseră.
30 D ar n'apucaseră să-şi stîmpere bine pofta, mîncarea le era încă în gură,
31 c înd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel.
32 C u toate acestea, ei n'au încetat să păcătuiască, şi n'au crezut în minunile Lui.
33 D e aceea, El le -a curmat zilele ca o suflare, le -a curmat anii printr'un sfîrşit năpraznic.
34 C înd îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
35 î şi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.
36 D ar Îl înşelau cu gura, şi -L minţeau cu limba.
37 I nima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legămîntului Său.
38 T otuş, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mînia şi nu dă drumul întregei Lui urgii.
39 E l Şi -a adus deci aminte că ei nu erau decît carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.
40 D ecîteori s'au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! Decîteori L-au mîniat ei în pustietate!
41 D a, n'au încetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să întărîte pe Sfîntul lui Israel.
42 N u şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cînd i -a izbăvit de vrăjmaş,
43 d e minunile, pe cari le -a făcut în Egipt, şi de semnele Lui minunate din cîmpia Ţoan.
44 C um le -a prefăcut rîurile în sînge, şi n'au putut să bea din apele lor.
45 C um a trimes împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mîncat, şi broaşte, cari i-au nimicit.
46 C um le -a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47 C um le -a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.
48 C um le -a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.
49 E l Şi -a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50 C um Şi -a dat drum slobod mîniei, nu le -a scăpat sufletul dela moarte, şi le -a dat viaţa pradă molimei;
51 c um a lovit pe toţi întîii născuţi din Egipt, pîrga puterii în corturile lui Ham.
52 C um a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i -a povăţuit ca pe o turmă în pustie.
53 C um i -a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
54 C um i -a adus spre hotarul Lui cel sfînt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l -a cîştigat.
55 C um a izgonit neamurile dinaintea lor, le -a împărţit ţara în părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 D ar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s'au răzvrătit împotriva Lui, şi n'au ţinut poruncile Lui.
57 C i s'au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s'au abătut la o parte, ca un arc înşelător,
58 L -au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor.
59 D umnezeu a auzit, şi Ş'a mîniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.
60 A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.
61 Ş i -a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mînile vrăjmaşului.
62 A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S'a mîniat pe moştenirea Lui.
63 P e tinerii lui i -a ars focul, şi fecioarele lui n'au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă.
64 P reoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s'au bocit.
65 A tunci Domnul S'a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66 ş i a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau, acoperindu -i cu vecinică ocară.
67 Î nsă a lepădat cortul lui Iosif, şi n'a ales seminţia lui Efraim;
68 c i a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care -l iubeşte.
69 Ş i -a zidit sfîntul locaş ca cerurile de înalt, şi tare ca pămîntul, pe care l -a întemeiat pe veci.
70 A ales pe robul Său David, şi l -a luat dela staulele de oi.
71 L -a luat dindărătul oilor, cari alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.
72 Ş i David i -a cîrmuit cu o inimă neprihănită, şi i -a povăţuit cu mîni pricepute.