1 ( O cîntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

Masquil de Asaph. ESCUCHA, pueblo mío, mi ley: Inclinad vuestro oído á las palabras de mi boca.

2 Î mi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.

Abriré mi boca en parábola; Hablaré cosas reservadas de antiguo:

3 C e am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,

Las cuales hemos oído y entendido; Que nuestros padres nos las contaron.

4 n u vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut.

No las encubriremos á sus hijos, Contando á la generación venidera las alabanzas de Jehová, Y su fortaleza, y sus maravillas que hizo.

5 E l a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,

El estableció testimonio en Jacob, Y pusó ley en Israel; La cual mandó á nuestros padres Que la notificasen á sus hijos;

6 c a să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;

Para que lo sepa la generación venidera, y los hijos que nacerán; Y los que se levantarán, lo cuenten á sus hijos;

7 p entruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.

A fin de que pongan en Dios su confianza, Y no se olviden de las obras de Dios, Y guarden sus mandamientos:

8 S ă nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n'avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

Y no sean como sus padres, Generación contumaz y rebelde; Generación que no apercibió su corazón, Ni fué fiel para con Dios su espíritu.

9 F iii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,

Los hijos de Ephraim armados, flecheros, Volvieron las espaldas el día de la batalla.

10 p entrucă n'au ţinut legămîntul lui Dumnezeu, şi n'au voit să umble întocmai după Legea Lui.

No guardaron el pacto de Dios, Ni quisieron andar en su ley:

11 A u dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase.

Antes se olvidaron de sus obras, Y de sus maravillas que les había mostrado.

12 Î naintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan.

Delante de sus padres hizo maravillas En la tierra de Egipto, en el campo de Zoán.

13 A despărţit marea, şi le -a deschis un drum prin ea, ridicînd apele ca un zid.

Rompió la mar, é hízolos pasar; E hizo estar las aguas como en un montón.

14 I -a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

Y llevólos de día con nube, Y toda la noche con resplandor de fuego.

15 A despicat stînci în pustie, şi le -a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.

Hendió las peñas en el desierto: Y dióles á beber como de grandes abismos;

16 A făcut să ţîşnească izvoare din stînci, şi să curgă ape ca nişte rîuri.

Pues sacó de la peña corrientes, E hizo descender aguas como ríos.

17 D ar ei tot n'au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n'au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie.

Empero aun tornaron á pecar contra él, Enojando en la soledad al Altísimo.

18 A u ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare după poftele lor.

Pues tentaron á Dios en su corazón, Pidiendo comida á su gusto.

19 A u vorbit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis:,, Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

Y hablaron contra Dios, Diciendo: ¿Podrá poner mesa en el desierto?

20 I ată că El a lovit stînca, de au curs ape, şi s'au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pîne, sau să facă rost de carne poporului Său?``

He aquí ha herido la peña, y corrieron aguas, Y arroyos salieron ondeando: ¿Podrá también dar pan? ¿Aparejará carne á su pueblo?

21 D omnul a auzit, şi S'a mîniat. Un foc s'a aprins împotriva lui Iacov, şi s'a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,

Por tanto oyó Jehová, é indignóse: Y encendióse el fuego contra Jacob, Y el furor subió también contra Israel;

22 p entrucă n'au crezut în Dumnezeu, pentrucă n'au avut încredere în ajutorul Lui.

Por cuanto no habían creído á Dios, Ni habían confiado en su salud:

23 E l a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor:

A pesar de que mandó á las nubes de arriba, Y abrió las puertas de los cielos,

24 a plouat peste ei mană de mîncare, şi le -a dat grîu din cer.

E hizo llover sobre ellos maná para comer, Y dióles trigo de los cielos.

25 A u mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le -a trimes mîncare să se sature.

Pan de nobles comió el hombre: Envióles comida á hartura.

26 A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi.

Movió el solano en el cielo, Y trajo con su fortaleza el austro.

27 A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări înaripate, cît nisipul mării;

E hizo llover sobre ellos carne como polvo, Y aves de alas como arena de la mar.

28 l e -a făcut să cadă în mijlocul taberii lor, dejur împrejurul locuinţelor lor.

E hízolas caer en medio de su campo, Alrededor de sus tiendas.

29 E i au mîncat şi s'au săturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce doriseră.

Y comieron, y hartáronse mucho: Cumplióles pues su deseo.

30 D ar n'apucaseră să-şi stîmpere bine pofta, mîncarea le era încă în gură,

No habían quitado de sí su deseo, Aun estaba su vianda en su boca,

31 c înd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel.

Cuando vino sobre ellos el furor de Dios, Y mató los más robustos de ellos, Y derribo los escogidos de Israel.

32 C u toate acestea, ei n'au încetat să păcătuiască, şi n'au crezut în minunile Lui.

Con todo esto pecaron aún, Y no dieron crédito á sus maravillas.

33 D e aceea, El le -a curmat zilele ca o suflare, le -a curmat anii printr'un sfîrşit năpraznic.

Consumió por tanto en nada sus días, Y sus años en la tribulación.

34 C înd îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;

Si los mataba, entonces buscaban á Dios; Entonces se volvían solícitos en busca suya.

35 î şi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.

Y acordábanse que Dios era su refugio. Y el Dios Alto su redentor.

36 D ar Îl înşelau cu gura, şi -L minţeau cu limba.

Mas le lisonjeaban con su boca, Y con su lengua le mentían:

37 I nima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legămîntului Său.

Pues sus corazones no eran rectos con él, Ni estuvieron firmes en su pacto.

38 T otuş, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mînia şi nu dă drumul întregei Lui urgii.

Empero él misericordioso, perdonaba la maldad, y no los destruía: Y abundó para apartar su ira, Y no despertó todo su enojo.

39 E l Şi -a adus deci aminte că ei nu erau decît carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.

Y acordóse que eran carne; Soplo que va y no vuelve.

40 D ecîteori s'au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! Decîteori L-au mîniat ei în pustietate!

Cuántas veces lo ensañaron en el desierto, Lo enojaron en la soledad!

41 D a, n'au încetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să întărîte pe Sfîntul lui Israel.

Y volvían, y tentaban á Dios, Y ponían límite al Santo de Israel.

42 N u şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cînd i -a izbăvit de vrăjmaş,

No se acordaron de su mano, Del día que los redimió de angustia;

43 d e minunile, pe cari le -a făcut în Egipt, şi de semnele Lui minunate din cîmpia Ţoan.

Cuando puso en Egipto sus señales, Y sus maravillas en el campo de Zoán;

44 C um le -a prefăcut rîurile în sînge, şi n'au putut să bea din apele lor.

Y volvió sus ríos en sangre, Y sus corrientes, porque no bebiesen.

45 C um a trimes împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mîncat, şi broaşte, cari i-au nimicit.

Envió entre ellos una mistura de moscas que los comían, Y ranas que los destruyeron.

46 C um le -a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.

Dió también al pulgón sus frutos, Y sus trabajos á la langosta.

47 C um le -a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.

Sus viñas destruyó con granizo, Y sus higuerales con piedra;

48 C um le -a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.

Y entregó al pedrisco sus bestias, Y al fuego sus ganados.

49 E l Şi -a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.

Envió sobre ellos el furor de su saña, Ira y enojo y angustia, Con misión de malos ángeles.

50 C um Şi -a dat drum slobod mîniei, nu le -a scăpat sufletul dela moarte, şi le -a dat viaţa pradă molimei;

Dispuso el camino á su furor; No eximió la vida de ellos de la muerte, Sino que entregó su vida á la mortandad.

51 c um a lovit pe toţi întîii născuţi din Egipt, pîrga puterii în corturile lui Ham.

E hirió á todo primogénito en Egipto, Las primicias de las fuerzas en las tiendas de Châm.

52 C um a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i -a povăţuit ca pe o turmă în pustie.

Empero hizo salir á su pueblo como ovejas, Y llevólos por el desierto, como un rebaño.

53 C um i -a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.

Y guiólos con seguridad, que no tuvieron miedo; Y la mar cubrió á sus enemigos.

54 C um i -a adus spre hotarul Lui cel sfînt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l -a cîştigat.

Metiólos después en los términos de su santuario, En este monte que ganó su mano derecha.

55 C um a izgonit neamurile dinaintea lor, le -a împărţit ţara în părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

Y echó las gentes de delante de ellos, Y repartióles una herencia con cuerdas; E hizo habitar en sus moradas á las tribus de Israel.

56 D ar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s'au răzvrătit împotriva Lui, şi n'au ţinut poruncile Lui.

Mas tentaron y enojaron al Dios Altísimo, Y no guardaron sus testimonios;

57 C i s'au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s'au abătut la o parte, ca un arc înşelător,

Sino que se volvieron, y se rebelaron como sus padres: Volviéronse como arco engañoso.

58 L -au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor.

Y enojáronlo con sus altos, Y provocáronlo á celo con sus esculturas.

59 D umnezeu a auzit, şi Ş'a mîniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.

Oyólo Dios, y enojóse, Y en gran manera aborreció á Israel.

60 A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.

Dejó por tanto el tabernáculo de Silo, La tienda en que habitó entre los hombres;

61 Ş i -a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mînile vrăjmaşului.

Y dió en cautividad su fortaleza, Y su gloria en mano del enemigo.

62 A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S'a mîniat pe moştenirea Lui.

Entregó también su pueblo á cuchillo, Y airóse contra su heredad.

63 P e tinerii lui i -a ars focul, şi fecioarele lui n'au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă.

El fuego devoró sus mancebos, Y sus vírgenes no fueron loadas en cantos nupciales.

64 P reoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s'au bocit.

Sus sacerdotes cayeron á cuchillo, Y sus viudas no lamentaron.

65 A tunci Domnul S'a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,

Entonces despertó el Señor á la manera del que ha dormido, Como un valiente que grita excitado del vino:

66 ş i a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau, acoperindu -i cu vecinică ocară.

E hirió á sus enemigos en las partes posteriores: Dióles perpetua afrenta.

67 Î nsă a lepădat cortul lui Iosif, şi n'a ales seminţia lui Efraim;

Y desechó el tabernáculo de José, Y no escogió la tribu de Ephraim.

68 c i a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care -l iubeşte.

Sino que escogió la tribu de Judá, El monte de Sión, al cual amó.

69 Ş i -a zidit sfîntul locaş ca cerurile de înalt, şi tare ca pămîntul, pe care l -a întemeiat pe veci.

Y edificó su santuario á manera de eminencia, Como la tierra que cimentó para siempre.

70 A ales pe robul Său David, şi l -a luat dela staulele de oi.

Y eligió á David su siervo, Y tomólo de las majadas de las ovejas:

71 L -a luat dindărătul oilor, cari alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.

De tras las paridas lo trajo, Para que apacentase á Jacob su pueblo, y á Israel su heredad.

72 Ş i David i -a cîrmuit cu o inimă neprihănită, şi i -a povăţuit cu mîni pricepute.

Y apacentólos con entereza de su corazón; Y pastoreólos con la pericia de sus manos.