1 M ai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii.

MEJOR es la buena fama que el buen ungüento; y el día de la muerte que el día del nacimiento.

2 M ai bine să te duci într'o casă de jale de cît să te duci într'o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.

Mejor es ir á la casa del luto que á la casa del convite: porque aquello es el fin de todos los hombres; y el que vive parará mientes.

3 M ai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.

Mejor es el enojo que la risa: porque con la tristeza del rostro se enmendará el corazón.

4 I nima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.

El corazón de los sabios, en la casa del luto; mas el corazón de los insensatos, en la casa del placer.

5 M ai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.

Mejor es oir la reprensión del sabio, que la canción de los necios.

6 C ăci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.

Porque la risa del necio es como el estrépito de las espinas debajo de la olla. Y también esto es vanidad.

7 A verea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.

Ciertamente la opresión hace enloquecer al sabio: y el presente corrompe el corazón.

8 M ai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.

Mejor es el fin del negocio que su principio: mejor es el sufrido de espíritu que el altivo de espíritu.

9 N u te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.

No te apresures en tu espíritu á enojarte: porque la ira en el seno de los necios reposa.

10 N u zice:,, Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?`` Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.

Nunca digas: ¿Qué es la causa que los tiempos pasados fueron mejores que éstos? Porque nunca de esto preguntarás con sabiduría.

11 Î nţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.

Buena es la ciencia con herencia; y más á los que ven el sol.

12 C ăci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.

Porque escudo es la ciencia, y escudo es el dinero: mas la sabiduría excede en que da vida á sus poseedores.

13 U ită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?

Mira la obra de Dios; porque ¿quién podrá enderezar lo que él torció?

14 Î n ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.

En el día del bien goza del bien; y en el día del mal considera. Dios también hizo esto delante de lo otro, porque el hombre no halle nada tras de él.

15 T ot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.

Todo esto he visto en los días de mi vanidad. Justo hay que perece por su justicia, y hay impío que por su maldad alarga sus días.

16 N u fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?

No seas demasiado justo, ni seas sabio con exceso: ¿por qué te destruirás?

17 D ar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

No hagas mal mucho, ni seas insensato: ¿por qué morirás antes de tu tiempo?

18 B ine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n'o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.

Bueno es que tomes esto, y también de estotro no apartes tu mano; porque el que á Dios teme, saldrá con todo.

19 Î nţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într'o cetate.

La sabiduría fortifica al sabio más que diez poderosos la ciudad en que fueron.

20 F iindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

Ciertamente no hay hombre justo en la tierra, que haga bien y nunca peque.

21 N u lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s'auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!

Tampoco apliques tu corazón á todas las cosas que se hablaren, porque no oigas á tu siervo que dice mal de ti:

22 C ăci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.

Porque tu corazón sabe, como tú también dijiste mal de otros muchas veces.

23 T oate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis:,, Mă voi înţelepţi.`` Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.

Todas estas cosas probé con sabiduría, diciendo: Hacerme he sabio: mas ella se alejó de mí.

24 C u mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?

Lejos está lo que fué; y lo muy profundo ¿quién lo hallará?

25 M -am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.

Yo he rodeado con mi corazón por saber, y examinar, é inquirir la sabiduría, y la razón; y por conocer la maldad de la insensatez, y el desvarío del error;

26 Ş i am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

Y yo he hallado más amarga que la muerte la mujer, la cual es redes, y lazos su corazón; sus manos como ligaduras. El que agrada á Dios escapará de ella; mas el pecador será preso en ella.

27 I ată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;

He aquí, esto he hallado, dice el Predicador, pesando las cosas una por una para hallar la razón;

28 i ată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n'am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n'am găsit în toate acestea.

Lo que aun busca mi alma, y no encuentro: un hombre entre mil he hallado; mas mujer de todas éstas nunca hallé.

29 N umai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.

He aquí, solamente he hallado esto: que Dios hizo al hombre recto, mas ellos buscaron muchas cuentas.