1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

Y RESPONDIO Job, y dijo:

2 C ît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

¿En qué ayudaste al que no tiene fuerza? ¿Has amparado al brazo sin fortaleza?

3 C e bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!

¿En qué aconsejaste al que no tiene ciencia, Y mostraste bien sabiduría?

4 C ătre cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

¿A quién has anunciado palabras, Y cuyo es el espíritu que de ti sale?

5 Î naintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor;

Cosas inanimadas son formadas Debajo de las aguas, y los habitantes de ellas.

6 î naintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.

El sepulcro es descubierto delante de él, Y el infierno no tiene cobertura.

7 E l întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.

Extiende el alquilón sobre vacío, Cuelga la tierra sobre nada.

8 L eagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

Ata las aguas en sus nubes, Y las nubes no se rompen debajo de ellas.

9 A copere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

El restriñe la faz de su trono, Y sobre él extiende su nube.

10 A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.

El cercó con término la superficie de las aguas, Hasta el fin de la luz y las tinieblas.

11 S tîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.

Las columnas del cielo tiemblan, Y se espantan de su reprensión.

12 P rin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.

El rompe la mar con su poder, Y con su entendimiento hiere la hinchazón suya.

13 S uflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.

Su espíritu adornó los cielos; Su mano crió la serpiente tortuosa.

14 Ş i acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``

He aquí, estas son partes de sus caminos: ­Mas cuán poco hemos oído de él! Porque el estruendo de sus fortalezas, ¿quién lo detendrá?