1 ( Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!

Salmo de David. DISPUTA, oh Jehová, con los que contra mí contienden; Pelea con los que me combaten.

2 I a pavăza şi scutul, şi scoală-Te să-mi ajuţi.

Echa mano al escudo y al pavés, Y levántate en mi ayuda.

3 Î nvîrte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu:,, Eu sînt mîntuirea ta!``

Y saca la lanza, cierra contra mis perseguidores; Di á mi alma: Yo soy tu salud.

4 R uşinaţi şi înfruntaţi să fie ceice vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gîndesc peirea!

Avergüéncense y confúndanse los que buscan mi alma: Vuelvan atrás, y sean avergonzados los que mi mal intentan.

5 S ă fie ca pleava luată de vînt, şi să -i gonească îngerul Domnului!

Sean como el tamo delante del viento; Y el ángel de Jehová los acose.

6 D rumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să -i urmărească îngerul Domnului!

Sea su camino oscuridad y resbaladeros; Y el ángel de Jehová los persiga.

7 C ăci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat -o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;

Porque sin causa escondieron para mí su red en un hoyo; Sin causa hicieron hoyo para mi alma.

8 s ă -i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul, pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!

Véngale el quebrantamiento que no sepa, Y su red que escondió lo prenda: Con quebrantamiento en ella caiga.

9 Ş i atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mîntuirea Lui.

Y gócese mi alma en Jehová; Y alégrese en su salud.

10 T oate oasele mele vor zice:,, Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce -l jăfuieşte?``

Todos mis huesos dirán: Jehová, ¿quién como tú, Que libras al afligido del más fuerte que él, Y al pobre y menesteroso del que le despoja?

11 N işte martori mincinoşi se ridică, şi mă întreabă de ceeace nu ştiu.

Levantáronse testigos falsos; Demandáronme lo que no sabía;

12 Î mi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.

Volviéronme mal por bien, Para abatir á mi alma.

13 Ş i eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post, şi mă rugam cu capul plecat la sîn.

Mas yo, cuando ellos enfermaron, me vestí de saco; Afligí con ayuno mi alma, Y mi oración se revolvía en mi seno.

14 U mblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.

Como por mi compañero, como por mi hermano andaba; Como el que trae luto por madre, enlutado me humillaba.

15 D ar cînd mă clatin eu, ei se bucură şi se strîng; se strîng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfîşie neîncetat.

Pero ellos se alegraron en mi adversidad, y se juntaron; Juntáronse contra mí gentes despreciables, y yo no lo entendía: Despedazábanme, y no cesaban;

16 S crîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.

Con los lisonjeros escarnecedores truhanes, Crujiendo sobre mí sus dientes.

17 D oamne, pînă cînd Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!

Señor, ¿hasta cuándo verás esto? Recobra mi alma de sus quebrantamientos, mi única de los leones.

18 Ş i eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.

Te confesaré en grande congregación; Te alabaré entre numeroso pueblo.

19 S ă nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!

No se alegren de mí mis enemigos injustos: Ni los que me aborrecen sin causa hagan del ojo.

20 C ăci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.

Porque no hablan paz; Y contra los mansos de la tierra piensan palabras engañosas.

21 Î şi deschid gura larg împotriva mea, şi zic:,, Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!``

Y ensancharon sobre mí su boca; Dijeron: ­Ea, ea, nuestros ojos lo han visto!

22 D oamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!

Tú lo has visto, oh Jehová; no calles: Señor, de mí no te alejes.

23 T rezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!

Muévete y despierta para mi juicio, Para mi causa, Dios mío y Señor mío.

24 J udecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!

Júzgame conforme á tu justicia, Jehová Dios mío; Y no se alegren de mí.

25 S ă nu zică în inima lor:,, Aha! iată ce doream!`` Să nu zică,, L-am înghiţit!``

No digan en su corazón: ­Ea, alma nuestra! No digan: ­Hémoslo devorado!

26 C i să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică împotriva mea!

Avergüencense, y sean confundidos á una los que de mi mal se alegran: Vístanse de vergüenza y de confusión los que se engrandecen contra mí.

27 S ă se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat:,, Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!``

Canten y alégrense los que están á favor de mi justa causa, Y digan siempre: Sea ensalzado Jehová, Que ama la paz de su siervo.

28 Ş i atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.

Y mi lengua hablará de tu justicia, Y de tu loor todo el día.