1 P avel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului, care este potrivit cu evlavia,

2 î n nădejdea vieţii vecinice, făgăduite mai înainte de vecinicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,

3 c i Şi -a descoperit Cuvîntul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi -a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru; -

4 c ătre Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amîndorora: Har şi pace dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Isus Hristos, Mîntuitorul nostru!

5 T e-am lăsat în Creta, ca să pui în rînduială ce mai rămîne de rînduit, şi să aşezi presbiteri (Sau: bătrîni) în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:

6 D acă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, avînd copii credincioşi, cari să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.

7 C ăci episcopul (Sau: priveghetor.), ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de cîştig mîrşav;

8 c i să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfînt, înfrînat;

9 s ă se ţină de Cuvîntul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentruca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe protivnici.

10 Î n adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, sînt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,

11 c ărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţînd pe oameni, pentru un cîştig urît, lucruri, pe cari nu trebuie să le înveţe.

12 U nul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis:,, Cretanii sînt totdeauna nişte mincnoşi, nişte fiare rele, nişte pîntece leneşe.``

13 M ărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră -i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă,

14 ş i să nu se ţină de basme evreeşti, şi de porunci date de oameni, cari se întorc dela adevăr.

15 T otul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: pînă şi mintea şi cugetul le sînt spurcate.

16 E i se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sînt o scîrbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.