1 D avid a numărat poporul care era cu el, şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

2 A pus o treime din popor supt porunca lui Ioab, o treime supt Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime subt Itai din Gat. Şi împăratul a zis poporului:,, Vreau să ies şi eu împreună cu voi.``

3 D ar poporul a zis:,, Să nu ieşi! Căci dacă vom lua -o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; şi cînd vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.``

4 Î mpăratul le -a răspuns:,, Voi face ce credeţi că este mai bine.`` Şi împăratul a stat lîngă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.

5 Î mpăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai:,, Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blînd cu tînărul Absalom!`` Şi tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

6 P oporul a ieşit în cîmp înaintea lui Israel, şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.

7 A colo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare înfrîngere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.

8 L upta s'a întins pe tot ţinutul, şi pădurea a mîncat mai mult popor în ziua aceea decît a mîncat sabia.

9 A bsalom s'a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns subt ramurile încîlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s'a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer şi pămînt, şi catîrul care era subt el a trecut înainte.

10 U n om, văzînd lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab:,, Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar.``

11 Ş i Ioab a zis omului care i -a adus ştirea aceasta:,, L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brîu.``

12 D ar omul acela a zis lui Ioab:,, Chiar dacă aş cîntări în mîna mea o mie de sicli de argint, n'aş pune mîna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi -a dat -o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai:, Luaţi seama fiecare la tînărul Absalom!`

13 Ş i dacă l-aşi fi omorît mişeleşte, nimic n'ar fi rămas ascuns împăratului, şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea.``

14 I oab a zis:,, Nu voi zăbovi atîta cu tine!`` Şi a luat trei săgeţi în mînă, şi le -a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.

15 Z ece tineri, cari duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorît.

16 I oab a sunat din trîmbiţă; şi poporul s'a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.

17 A u luat pe Absalom, l-au aruncat într'o groapă mare din mijlocul pădurii, şi au pus peste el o grămadă foarte mare de petre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.

18 P e cînd trăia, Absalom îşi ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea:,, N'am fii, prin cari să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.`` Şi a pus numele său stîlpului, care şi astăzi se numeşte stîlpul lui Absalom.

19 A himaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis:,, Lasă-mă, să dau fuga, şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i -a făcut dreptate, scăpîndu -l din mîna vrăjmaşilor săi.``

20 I oab i -a zis:,, Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într'o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul împăratului a murit.``

21 Ş i Ioab a zis lui Cuşi:,, Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut.`` Cuşi s'a închinat înaintea lui Ioab, şi a dat fuga.

22 A himaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăş lui Ioab:,, Orice s'ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.`` Şi Ioab a zis:,, Pentruce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.``

23 O rice s'ar întîmpla, vreau să alerg``, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i -a zis:,, Dă fuga!`` Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în cîmpie, şi a luat -o înaintea lui Cuşi.

24 D avid şedea între cele două porţi. Caraula s'a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s'a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.

25 C araula a strigat, şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis:,, Dacă este singur, aduce veşti.`` Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult.

26 C araula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar:,, Iată un om aleargă singur singurel.`` Împăratul a zis:,,Şi el aduce veşti.``

27 C araula a zis:,, Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.`` Şi împăratul a zis:,, Este un om de bine, şi aduce veşti bune.``

28 A himaaţ a strigat, şi a zis împăratului:,, Este bine de tot!`` S'a închinat înaintea împăratului cu faţa pînă la pămînt, şi a zis:,, Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mînile noastre pe cei ce ridicau mîna împotriva domnului nostru împăratul.``

29 Î mpăratul a zis:,, Tînărul Absalom este bine, sănătos?`` Ahimaaţ a răspuns:,, Am văzut o mare învălmăşală, cînd a trimes Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era.``

30 Ş i împăratul a zis:,, Stai colea la o parte.`` Şi Ahimaaţ a stătut deoparte.

31 Î ndată a sosit Cuşi. Şi a zis:,, Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ţi -a făcut dreptate, scăpîndu-te din mîna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.``

32 Î mpăratul a zis lui Cuşi:,, Tînărul Absalom este bine, sănătos?`` Cuşi a răspuns:,, Ca tînărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ţi facă rău!``

33 A tunci împăratul, cutremurîndu-se, s'a suit în odaia de sus a porţii, şi a plîns. Pe cînd mergea, zicea:,, Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n'am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!``