1 I sus a luat cuvîntul, şi le -a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis:

2 c erurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.

3 A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n'au vrut să vină.

4 A trimes iarăş alţi robi, şi le -a zis:, Spuneţi celor poftiţi:,, Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sînt gata, veniţi la nuntă.`

5 D ar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.

6 C eilalţi au pus mîna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorît.

7 C înd a auzit împăratul s'a mîniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le -a ars cetatea.

8 A tunci a zis robilor săi:, Nunta este gata; dar cei poftiţi n'au fost vrednici de ea.

9 D uceţi-vă dar la răspîntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari -i veţi găsi.`

10 R obii au ieşit la răspîntii, au strîns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s'a umplut de oaspeţi.

11 Î mpăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

12 P rietene,` i -a zis el,, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?` Omul acela a amuţit.

13 A tunci împăratul a zis slujitorilor săi:, Legaţi -i mînile şi picioarele, şi luaţi -l şi aruncaţi -l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.

14 C ăci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.``

15 A tunci Fariseii s'au dus şi s'au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

16 A u trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis:,,Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.

17 S pune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?``

18 I sus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns:,, Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

19 A rătaţi-Mi banul birului.`` Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).

20 E l i -a întrebat:,, Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?``

21 A le Cezarului,`` I-au răspuns ei. Atunci El le -a zis:,, Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!``

22 M iraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.``

23 Î n aceeaş zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

24 M oise a zis:, Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să -i ridice urmaş.`

25 E rau dar la noi şapte fraţi. Cel dintîi s'a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n'avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

26 T ot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.

27 L a urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

28 L a înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut -o de nevastă.

29 D rept răspuns, Isus le -a zis:,, Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30 C ăci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

31 C ît priveşte învierea morţilor, oare n'aţi citit ce vi s'a spus de Dumnezeu, cînd zice:

32 E u sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?` Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.``

33 N oroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.

34 C înd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s'au strîns la un loc.

35 Ş i unul din ei, un învăţător al Legii, ca să -L ispitească, I -a pus întrebarea următoare:

36 c are este cea mai mare poruncă din Lege?``

37 I sus i -a răspuns:,, Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.``

38 A ceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.

39 I ar a doua, asemenea ei, este:, Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`

40 Î n aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.``

41 P e cînd erau strînşi la un loc Fariseii, Isus i -a întrebat:

42 C e credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?``,, Al lui David``, I-au răspuns ei.

43 Ş i Isus le -a zis:,, Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, cînd zice:

44 D omnul a zis Domnului Meu:,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?

45 D eci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?``

46 N imeni nu I -a putut răspunde un cuvînt. Şi, din ziua aceea, n'a îndrăznit nimeni să -I mai pună întrebări.