1 L a auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.
2 A scultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
3 Î l rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.
4 A poi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
5 D umnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.
6 E l zice zăpezii:, Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
7 P ecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
8 F iara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.
9 V ijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.
10 D umnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.
11 Î ncarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;
12 m işcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.
13 Î i face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.
14 I ov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
15 Ş tii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16 Î nţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?
17 Ş tii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?
18 P oţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
19 A rată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.
20 C ine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
21 A cum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;
22 d ela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
23 P e Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.
24 D e aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``