1 ( Către mai marele cîntăreţilor.,, Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a fugit în peşteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, pînă vor trece nenorocirile.

2 E u strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

3 E l îmi va trimete izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire). Da, Dumnezeu Îşi va trimete bunătatea şi credincioşia.

4 S ufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni cari varsă flacări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sînt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

5 Î nalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!

6 E i întinseseră un laţ supt paşii mei; sufletul mi se încovoia, şi-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea. -

7 I nima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cînta, da, şi voi suna din instrumentele mele.

8 T rezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

9 T e voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cînta printre neamuri.

10 C ăci bunătatea Ta ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.

11 Î nalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!