1 V ă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v'am propovăduit -o, pe care aţi primit -o, în care aţi rămas,

2 ş i prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v'am propovăduit -o; altfel, degeaba aţi crezut.

3 V 'am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

4 c ă a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

5 ş i că S'a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

6 D upă aceea S'a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit.

7 Î n urmă s'a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

8 D upă ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s'a arătat şi mie.

9 C ăci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

10 P rin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n'a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.

11 A stfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.

12 I ar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?

13 D acă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n'a înviat.

14 Ş i dacă n'a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.

15 B a încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L -a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.

16 C ăci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n'a înviat.

17 Ş i dacă n'a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,

18 ş i prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi.

19 D acă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

20 D ar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.

21 C ăci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

22 Ş i după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;

23 d ar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.

24 Î n urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere.

25 C ăci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale.

26 V răjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

27 D umnezeu, în adevăr,,, a pus totul supt picioarele Lui``. Dar cînd zice că totul I -a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I -a supus totul.

28 Ş i cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I -a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi.

29 A ltfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?

30 Ş i de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă?

31 Î n fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.

32 D acă, vorbind în felul oamenilor, m'am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci,, să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri``.

33 N u vă înşelaţi:,, Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune``.

34 V eniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.

35 D ar va zice cineva:,, Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?``

36 N ebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.

37 Ş i cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînţă.

38 A poi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.

39 N u orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.

40 T ot aşa, sînt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămînteşti.

41 A lta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.

42 A şa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;

43 e ste sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere.

44 E ste sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

45 D e aceea este scris:,, Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.`` Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

46 D ar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.

47 O mul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.

48 C um este cel pămîntesc, aşa sînt şi cei pămînteşti; cum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti.

49 Ş i după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

50 C e spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

51 I ată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,

52 î ntr'o clipă, într'o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

53 C ăci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

54 C înd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris:,, Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

55 U nde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?``

56 B oldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.

57 D ar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

58 D e aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.