1 ( O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sînt nenorocit şi lipsit.

2 P ăzeşte-mi sufletul, căci sînt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!

3 A i milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.

4 Î nveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

5 C ăci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi ceice Te cheamă.

6 P leacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!

7 T e chem, în ziua necazului meu, căci m'asculţi.

8 N imeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.

9 T oate neamurile, pe cari le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău.

10 C ăci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu.

11 Î nvaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.

12 T e voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi prea mări Numele Tău în veci!

13 C ăci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adînca locuinţă a morţilor.

14 D umnezeule, nişte îngîmfaţi s'au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa, şi nu se gîndesc la Tine.

15 D ar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie.

16 Î ndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău, şi scapă pe fiul roabei Tale!

17 F ă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămînă de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mîngîi, Doamne!