1 ( Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi,, Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
2 M ă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
3 N u mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
4 C ei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.
5 D umnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.
6 S ă nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 C ăci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.
8 A m ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 C ăci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10 P lîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
11 M ă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
12 C eice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.
13 D ar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
14 S coate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
15 S ă nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!
16 A scultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
17 ş i nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!
18 A propie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
19 T u ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.
20 O cara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.
21 E i îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.
22 S ă li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!
23 S ă li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
24 V arsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!
25 P ustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 C ăci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
27 A daugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!
28 S ă fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
29 E u sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30 A tunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.
31 L ucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!
32 N enorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33 C ăci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
34 S ă -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!
35 C ăci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;
36 s ămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.