1 A tunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:

2 E u sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te -a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

3 S ă nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

4 S ă nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul.

5 S ă nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,

6 ş i Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

7 S ă nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

8 A du-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s'o sfinţeşti.

9 S ă lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.

10 D ar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

11 C ăci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S'a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit -o.

12 C insteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentruca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi -o dă Domnul, Dumnezeul tău.

13 S ă nu ucizi.

14 S ă nu preacurveşti.

15 S ă nu furi.

16 S ă nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.

17 S ă nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.

18 T ot poporul auzea tunetele şi sunetul trîmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare.

19 E i au zis lui Moise:,, Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.``

20 M oise a zis poporului:,, Nu vă spăimîntaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.``

21 P oporul stătea în depărtare; iar Moise s'a apropiat de norul în care era Dumnezeu.

22 D omnul a zis lui Moise:,, Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel:, Aţi văzut că v'am vorbit din ceruri.

23 S ă nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să -i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.

24 S ă-Mi ridici un altar de pămînt, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţămire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvînta.

25 D acă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu -l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pîngări.

26 S ă nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.``