1 I osif a dat următoarea poruncă economului casei lui:,, Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cît vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

2 S ă pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grîului lui``. Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.

3 D imineaţa, cum s'a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.

4 D ar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său:,, Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, cînd îi vei ajunge, să le spui:, Pentruce aţi răsplătit binele cu rău?

5 D e ce aţi furat paharul din care bea domnul meu, şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v'aţi purtat astfel.``

6 E conomul i -a ajuns, şi le -a spus aceste cuvinte.

7 E i i-au răspuns:,, Domnule, pentruce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvîrşit o asemenea faptă!

8 I ată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?

9 S ă moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!``

10 E l a zis:,, Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.``

11 Î ndată, şi -a pogorît fiecare sacul la pămînt. Fiecare şi -a deschis sacul.

12 E conomul i -a scotocit, începînd cu cel mai în vîrstă şi sfîrşind cu cel mai tînăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.

13 E i şi-au rupt hainele, şi -a încărcat fiecare măgarul, şi s'au întors în cetate.

14 I uda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.

15 I osif le -a zis:,, Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?``

16 I uda a răspuns:,, Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim?`` Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, şi acela la care s'a găsit paharul.``

17 D ar Iosif a zis:,, Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s'a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.``

18 A tunci Iuda s'a apropiat de Iosif, şi a zis:,, Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mînii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.

19 D omnul meu a întrebat pe robii săi, zicînd:,, Mai trăeşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?``

20 N oi am răspuns domnului meu:,, Avem un tată bătrîn, şi un frate tînăr, copil făcut la bătrîneţa lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, şi care era dela aceeaş mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui îl iubeşte.``

21 T u ai spus robilor tăi:,, Aduceţi -l la mine ca să -l văd cu ochii mei.``

22 N oi am răspuns domnului meu:,, Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă -l va părăsi, tatăl său are să moară.``

23 T u ai spus robilor tăi:,, Dacă nu se va pogorî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.``

24 C înd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.

25 T atăl nostru a zis:,, Duceţi-vă iarăş să ne cumpăraţi ceva merinde.``

26 N oi am răspuns:,, Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, de cît dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi.``

27 R obul tău, tatăl nostru, ne -a zis:,, Voi ştiţi că nevastă-mea mi -a născut doi fii.

28 U nul a ieşit dela mine, şi cred că a fost sfîşiat negreşit de fiare, căci nu l-am mai văzut pînă astăzi.

29 D acă-mi mai luaţi şi pe acesta, şi i se va întîmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi pogorî bătrîneţele în locuinţa morţilor.``

30 A cum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedeslipit sufletul lui,

31 e l are să moară, cînd va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorî cu durere în locuinţa morţilor bătrîneţele robului tău, tatăl nostru.

32 C ăci robul tău s'a pus chezăş pentru copil, şi a zis tatălui meu:,, Dacă nu -l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.``

33 Î ngăduie, dar, te rog, robului tău să rămînă în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.

34 C um mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mîhnirea tatălui meu!``