1 ( Către mai marele cîntăreţilor. O cîntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea:,, David s'a dus în casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.

2 L imba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

3 T u iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. -

4 T u iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!

5 D e aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. -

6 C ei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd:

7 I ată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.``

8 D ar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.

9 T e voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.