1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

Ouçam isto vocês, todos os povos; escutem, todos os que vivem neste mundo,

2 m ici şi mari, bogaţi şi săraci!

gente do povo, homens importantes, ricos e pobres igualmente:

3 G ura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

A minha boca falará com sabedoria; a meditação do meu coração trará entendimento.

4 E u îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

Inclinarei os meus ouvidos a um provérbio; com a harpa exporei o meu enigma:

5 P entru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Por que deverei temer, quando vierem dias maus, quando inimigos traiçoeiros me cercarem,

6 E i se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

aqueles que confiam em seus bens e se gabam de suas muitas riquezas?

7 D ar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

Homem algum pode redimir seu irmão ou pagar a Deus o preço de sua vida,

8 R ăscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

pois o resgate de uma vida não tem preço. Não há pagamento que o livre

9 N u vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

para que viva para sempre e não sofra decomposição.

10 D a, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

Pois todos podem ver que os sábios morrem, como perecem o tolo e o insensato e para outros deixam os seus bens.

11 E i îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Seus túmulos serão suas moradas para sempre, suas habitações de geração em geração, ainda que tenham dado seus nomes a terras.

12 D ar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

O homem, mesmo que muito importante, não vive para sempre; é como os animais, que perecem.

13 I ată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Este é o destino dos que confiam em si mesmos, e dos seus seguidores, que aprovam o que eles dizem. Pausa

14 S înt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Como ovelhas, estão destinados à sepultura, e a morte lhes servirá de pastor. Pela manhã os justos triunfarão sobre eles! A aparência deles se desfará na sepultura, longe das suas gloriosas mansões.

15 D ar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

Mas Deus redimirá a minha vida da sepultura e me levará para si. Pausa

16 N u te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

Não se aborreça quando alguém se enriquece e aumenta o luxo de sua casa;

17 c ăci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

pois nada levará consigo quando morrer; não descerá com ele o seu esplendor.

18 S ă se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

Embora em vida ele se parabenize: “Todos o elogiam, pois você está prosperando”,

19 c ăci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

ele se juntará aos seus antepassados, que nunca mais verão a luz.

20 O mul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

O homem, mesmo que muito importante, não tem entendimento; é como os animais, que perecem.