1 F ăcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
“Fiz acordo com os meus olhos de não olhar com cobiça para as moças.
2 D ar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?
Pois qual é a porção que o homem recebe de Deus lá de cima? Qual a sua herança do Todo-poderoso, que habita nas alturas?
3 P eirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
Não é ruína para os ímpios, desgraça para os que fazem o mal?
4 N 'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?
Não vê ele os meus caminhos, e não considera cada um de meus passos?
5 D acă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:
“Se me conduzi com falsidade, ou se meus pés se apressaram a enganar,
6 s ă mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!
— Deus me pese em balança justa, e saberá que não tenho culpa —
7 D e mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,
se meus passos desviaram-se do caminho, se o meu coração foi conduzido por meus olhos, ou se minhas mãos foram contaminadas,
8 a tunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!
que outros comam o que semeei, e que as minhas plantações sejam arrancadas pelas raízes.
9 D acă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,
“Se o meu coração foi seduzido por mulher, ou se fiquei à espreita junto à porta do meu próximo,
10 a tunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!
que a minha esposa moa cereal de outro homem, e que outros durmam com ela.
11 C ăci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
Pois fazê-lo seria vergonhoso, crime merecedor de julgamento.
12 u n foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
Isso é um fogo que consome até a Destruição; teria extirpado a minha colheita.
13 D e aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,
“Se neguei justiça aos meus servos e servas, quando reclamaram contra mim,
14 c e aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?
que farei quando Deus me confrontar? Que responderei quando chamado a prestar contas?
15 C el ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?
Aquele que me fez no ventre materno não os fez também? Não foi ele que nos formou, a mim e a eles, no interior de nossas mães?
16 D acă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,
“Se não atendi os desejos do pobre, ou se fatiguei os olhos da viúva,
17 d acă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
se comi meu pão sozinho, sem compartilhá-lo com o órfão,
18 e u, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;
sendo que desde a minha juventude o criei como se fosse seu pai, e desde o nascimento guiei a viúva;
19 d acă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,
se vi alguém morrendo por falta de roupa, ou um necessitado sem cobertor,
20 f ără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;
e o seu coração não me abençoou porque o aqueci com a lã de minhas ovelhas,
21 d acă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;
se levantei a mão contra o órfão, ciente da minha influência no tribunal,
22 a tunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!
que o meu braço descaia do ombro, e se quebre nas juntas.
23 C ăci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
Pois eu tinha medo que Deus me destruísse, e, temendo o seu esplendor, não podia fazer tais coisas.
24 D acă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului:, Tu eşti nădejdea mea`;
“Se pus no ouro a minha confiança e disse ao ouro puro: Você é a minha garantia,
25 d acă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;
se me regozijei por ter grande riqueza, pela fortuna que as minhas mãos obtiveram,
26 d acă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,
se contemplei o sol em seu fulgor e a lua a mover-se esplêndida,
27 ş i dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:
e em segredo o meu coração foi seduzido e a minha mão lhes ofereceu beijos de veneração,
28 ş i aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
esses também seriam pecados merecedores de condenação, pois eu teria sido infiel a Deus, que está nas alturas.
29 D acă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,
“Se a desgraça do meu inimigo me alegrou, ou se os problemas que teve me deram prazer;
30 e u, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;
eu, que nunca deixei minha boca pecar, lançando maldição sobre ele;
31 d acă nu ziceau oamenii din cortul meu:, Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`
se os que moram em minha casa nunca tivessem dito: ‘Quem não recebeu de Jó um pedaço de carne?’,
32 D acă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
sendo que nenhum estrangeiro teve que passar a noite na rua, pois a minha porta sempre esteve aberta para o viajante;
33 d acă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,
se escondi o meu pecado, como outros fazem, acobertando no coração a minha culpa,
34 p entrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...
com tanto medo da multidão e do desprezo dos familiares que me calei e não saí de casa...
35 O h! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?
(“Ah, se alguém me ouvisse! Agora assino a minha defesa. Que o Todo-poderoso me responda; que o meu acusador faça a denúncia por escrito.
36 C a să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;
Eu bem que a levaria nos ombros e a usaria como coroa.
37 s ă -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
Eu lhe falaria sobre todos os meus passos; como um príncipe eu me aproximaria dele.)
38 D acă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;
“Se a minha terra se queixar de mim e todos os seus sulcos chorarem,
39 d acă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:
se consumi os seus produtos sem nada pagar, ou se causei desânimo aos seus ocupantes,
40 a tunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.
que me venham espinhos em lugar de trigo e ervas daninhas em lugar de cevada”. Aqui terminam as palavras de Jó.