1 C uvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

As palavras do mestre, filho de Davi, rei em Jerusalém:

2 O , deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

“Que grande inutilidade!”, diz o mestre. “Que grande inutilidade! Nada faz sentido!”

3 C e folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?

O que o homem ganha com todo o seu trabalho em que tanto se esforça debaixo do sol?

4 U n neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

Gerações vêm e gerações vão, mas a terra permanece para sempre.

5 S oarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

O sol se levanta e o sol se põe, e depressa volta ao lugar de onde se levanta.

6 V întul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

O vento sopra para o sul e vira para o norte; dá voltas e voltas, seguindo sempre o seu curso.

7 T oate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

Todos os rios vão para o mar, contudo, o mar nunca se enche; ainda que sempre corram para lá, para lá voltam a correr.

8 T oate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

Todas as coisas trazem canseira. O homem não é capaz de descrevê-las; os olhos nunca se saciam de ver, nem os ouvidos de ouvir.

9 C e a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

O que foi tornará a ser, o que foi feito se fará novamente; não há nada novo debaixo do sol.

10 D acă este vreun lucru despre care s'ar putea spune:,, Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

Haverá algo de que se possa dizer: “Veja! Isto é novo!”? Não! Já existiu há muito tempo, bem antes da nossa época.

11 N imeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

Ninguém se lembra dos que viveram na antigüidade, e aqueles que ainda virão tampouco serão lembrados pelos que vierem depois deles. A Sabedoria Não Tem Sentido

12 E u, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

Eu, o mestre, fui rei de Israel em Jerusalém.

13 M i-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Dediquei-me a investigar e a usar a sabedoria para explorar tudo o que é feito debaixo do céu. Que fardo pesado Deus pôs sobre os homens!

14 A m văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

Tenho visto tudo o que é feito debaixo do sol; tudo é inútil, é correr atrás do vento!

15 C e este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

O que é torto não pode ser endireitado; o que está faltando não pode ser contado.

16 A m zis în mine însumi:,, Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

Fiquei pensando: Eu me tornei famoso e ultrapassei em sabedoria todos os que governaram Jerusalém antes de mim; de fato adquiri muita sabedoria e conhecimento.

17 M i-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

Por isso me esforcei para compreender a sabedoria, bem como a loucura e a insensatez, mas aprendi que isso também é correr atrás do vento.

18 C ăci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

Pois quanto maior a sabedoria, maior o sofrimento; e quanto maior o conhecimento, maior o desgosto.