1 C uvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

The words of the Preacher, the son of David and king in Jerusalem.

2 O , deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

Vapor of vapors and futility of futilities, says the Preacher. Vapor of vapors and futility of futilities! All is vanity (emptiness, falsity, and vainglory).

3 C e folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?

What profit does man have left from all his toil at which he toils under the sun?

4 U n neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

One generation goes and another generation comes, but the earth remains forever.

5 S oarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

The sun also rises and the sun goes down, and hastens to the place where it rises.

6 V întul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

The wind goes to the south and circles about to the north; it circles and circles about continually, and on its circuit the wind returns again.

7 T oate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

All the rivers run into the sea, yet the sea is not full. To the place from which the rivers come, to there and from there they return again.

8 T oate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

All things are weary with toil and all words are feeble; man cannot utter it. The eye is not satisfied with seeing, nor the ear filled with hearing.

9 C e a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

The thing that has been—it is what will be again, and that which has been done is that which will be done again; and there is nothing new under the sun.

10 D acă este vreun lucru despre care s'ar putea spune:,, Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

Is there a thing of which it may be said, See, this is new? It has already been, in the vast ages of time which were before us.

11 N imeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

There is no remembrance of former happenings or men, neither will there be any remembrance of happenings of generations that are to come by those who are to come after them.

12 E u, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

I, the Preacher, have been king over Israel in Jerusalem.

13 M i-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

And I applied myself by heart and mind to seek and search out by wisdom all human activity under heaven. It is a miserable business which God has given to the sons of man with which to busy themselves.

14 A m văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

I have seen all the works that are done under the sun, and behold, all is vanity, a striving after the wind and a feeding on wind.

15 C e este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

What is crooked cannot be made straight, and what is defective and lacking cannot be counted.

16 A m zis în mine însumi:,, Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

I entered into counsel with my own mind, saying, Behold, I have acquired great wisdom, yes, more than all who have been over Jerusalem before me; and my mind has had great experience of wisdom and knowledge.

17 M i-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

And I gave my mind to know wisdom and to discern madness and folly; I perceived that this also is a searching after wind and a feeding on it.

18 C ăci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

For in much wisdom is much vexation, and he who increases knowledge increases sorrow.