1 O ! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorî, s'ar topi munţii înaintea Ta,

Oh, that You would rend the heavens and that You would come down, that the mountains might quake and flow down at Your presence—

2 c a de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele, şi ar tremura neamurile înaintea Ta!

As when fire kindles the brushwood and the fire causes the waters to boil—to make Your name known to Your adversaries, that the nations may tremble at Your presence!

3 C înd ai făcut minuni la cari nu ne aşteptam, Te-ai pogorît, şi munţii s'au zguduit înaintea Ta,

When You did terrible things which we did not expect, You came down; the mountains quaked at Your presence.

4 c um niciodată nu s'a pomenit, nici nu s'a auzit vorbindu-se, şi cum nici n'a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.

For from of old no one has heard nor perceived by the ear, nor has the eye seen a God besides You, Who works and shows Himself active on behalf of him who waits for Him.

5 T u ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentrucă am păcătuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mîntuiţi?

You meet and spare him who joyfully works righteousness (uprightness and justice), remembering You in Your ways. Behold, You were angry, for we sinned; we have long continued in our sins. And shall we be saved?

6 T oţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. Toţi sîntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul.

For we have all become like one who is unclean, and all our righteousness (our best deeds of rightness and justice) is like filthy rags or a polluted garment; we all fade like a leaf, and our iniquities, like the wind, take us away.

7 N u este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.``

And no one calls on Your name and awakens and bestirs himself to take and keep hold of You; for You have hidden Your face from us and have delivered us into the power of our iniquities.

8 D ar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi sîntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu toţii lucrarea mînilor Tale.

Yet, O Lord, You are our Father; we are the clay, and You our Potter, and we all are the work of Your hand.

9 N u Te mînia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi sîntem poporul Tău.

Do not be exceedingly angry, O Lord, or remember iniquity forever. Behold, consider, we beseech You, we are all Your people.

10 C etăţile Tale cele sfinte sînt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!

Your holy cities have become a wilderness; Zion has become a wilderness, Jerusalem a desolation.

11 C asa noastră cea sfîntă şi slăvită, în care părinţii noştri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flacărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.

Our holy and our beautiful house, where our fathers praised You, is burned with fire, and all our pleasant and desirable places are in ruins.

12 D upă toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?``

Considering these, will You restrain Yourself, O Lord ? Will You keep silent and not command our deliverance but humble and afflict us exceedingly?