1 S oarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

Is there not an warfare and hard labor to man upon earth? And are not his days like the days of a hireling?

2 C um suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

As a servant earnestly longs for the shade and the evening shadows, and as a hireling who looks for the reward of his work,

3 a şa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

So am I allotted months of futile, and nights of misery are appointed to me.

4 M ă culc, şi zic:, Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

When I lie down I say, When shall I arise and the night be gone? And I am full of tossing to and fro till the dawning of the day.

5 T rupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

My flesh is clothed with worms and clods of dust; my skin is broken and has become loathsome, and it closes up and breaks out afresh.

6 Z ilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

My days are swifter than a weaver’s shuttle, and are spent without hope.

7 A du-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

Oh, remember that my life is but wind (a puff, a breath, a sob); my eye shall see good no more.

8 O chiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

The eye of him who sees me shall see me no more; while your eyes are upon me, I shall be gone.

9 C um se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

As the cloud is consumed and vanishes away, so he who goes down to Sheol (the place of the dead) shall come up no more.

10 N u se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

He shall return no more to his house, neither shall his place know him any more.

11 D e aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

Therefore I will not restrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit, I will complain in the bitterness of my soul!

12 O are o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

Am I the sea, or the sea monster, that You set a watch over me?

13 C înd zic:, Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

When I say, My bed shall comfort me, my couch shall ease my complaint,

14 a tunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

Then You scare me with dreams and terrify me through visions,

15 A h! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

So that I would choose strangling and death rather than these my bones.

16 L e dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

I loathe my life; I would not live forever. Let me alone, for my days are a breath (futility).

17 C e este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

What is man that You should magnify him and think him important? And that You should set Your mind upon him?

18 s ă -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

And that You should visit him every morning and try him every moment?

19 C înd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

How long will Your glance not look away from me, nor You let me alone till I swallow my spittle?

20 D acă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

If I have sinned, what have I done You, O You Watcher and Keeper of men? Why have You set me as a mark for You, so that I am a burden to myself ?

21 P entruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``

And why do You not pardon my transgression and take away my iniquity? For now shall I lie down in the dust; and You will seek me diligently, I shall not be.