1 S oarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

¿No es acaso la vida del hombre una lucha sobre la tierra, y sus días como los días del jornalero?

2 C um suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

Como el siervo suspira por la sombra o como el jornalero espera el salario de su trabajo,

3 a şa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

así yo he recibido meses de desengaño y noches de sufrimiento me tocaron en suerte.

4 M ă culc, şi zic:, Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

Cuando estoy acostado, digo: “¿Cuándo me levantaré?” Mas la noche es larga y estoy lleno de inquietudes hasta el alba.

5 T rupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

Mi carne está vestida de gusanos y costras de polvo; mi piel hendida y abierta, supura.

6 Z ilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

Mis días corren más veloces que la lanzadera del tejedor, y perecen sin esperanza.

7 A du-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

»Acuérdate de que mi vida es un soplo y de que mis ojos no volverán a ver el bien.

8 O chiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

Los ojos de quienes me ven, no me verán más. Y tú fijarás tus ojos en mí, pero ya no seré.

9 C um se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

Como nube que se desvanece y pasa, así el que desciende al seol no subirá de allí;

10 N u se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

no volverá más a su casa, ni su lugar volverá a reconocerlo.

11 D e aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

»Por tanto, no refrenaré mi boca, sino que hablaré en la angustia de mi espíritu y me quejaré en la amargura de mi alma.

12 O are o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

¿Acaso soy yo el mar, o un monstruo marino, para que me pongas vigilancia?

13 C înd zic:, Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

Cuando digo: “Mi lecho me consolará, mi cama aliviará mis quejas”,

14 a tunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

entonces me atemorizas con sueños y me aterras con visiones.

15 A h! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

Por eso tuve por mejor ser estrangulado, y quise la muerte más que a mis huesos.

16 L e dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

¡Aborrezco mi vida! No he de vivir para siempre; ¡déjame, pues, ya que mis días sólo son vanidad!

17 C e este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

¿Qué es el hombre para que lo engrandezcas, para que pongas en él tu corazón

18 s ă -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

y lo visites todas las mañanas, y a cada momento lo pruebes?

19 C înd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

¿Cuándo apartarás de mí tu mirada y me soltarás para tragar siquiera mi saliva?

20 D acă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

Aunque haya pecado, ¿qué mal puedo hacerte a ti, Guarda de los hombres? ¿Por qué me pones por blanco tuyo, hasta convertirme en una carga para mí mismo?

21 P entruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``

¿Y por qué no borras mi rebelión y perdonas mi iniquidad? Pues pronto dormiré en el polvo, y aunque me busques temprano, no existiré.»