1 ( Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

¡Cantad con gozo a Dios, fortaleza nuestra! ¡Al Dios de Jacob aclamad con júbilo!

2 C întaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

Entonad canción y tocad el pandero, el arpa que deleita y el salterio.

3 S unaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

Tocad la trompeta en la nueva luna, en el día señalado, en el día de nuestra fiesta solemne,

4 C ăci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

porque estatuto es de Israel, ordenanza del Dios de Jacob.

5 E l a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

Lo constituyó como testimonio en José cuando salió por la tierra de Egipto. Oí un lenguaje que no entendía:

6 I -am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

«Aparté su hombro de debajo de la carga; sus manos fueron descargadas de los cestos.

7 A i strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

En la calamidad clamaste y yo te libré; te respondí en lo secreto del trueno; te probé junto a las aguas de Meriba. Selah

8 A scultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

»Oye, pueblo mío, y te amonestaré. ¡Si me oyeras, Israel!

9 N iciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

No habrá en ti dios ajeno ni te inclinarás a dios extraño.

10 E u sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

Yo soy Jehová tu Dios, que te hice subir de la tierra de Egipto; abre tu boca y yo la llenaré.

11 D ar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

»Pero mi pueblo no oyó mi voz; Israel no me quiso a mí.

12 A tunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

Los dejé, por tanto, a la dureza de su corazón; caminaron en sus propios consejos.

13 O ! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

¡Si me hubiera oído mi pueblo! ¡Si en mis caminos hubiera andado Israel!

14 Î ntr'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

En un momento habría yo derribado a sus enemigos y habría vuelto mi mano contra sus adversarios.»

15 c eice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

Los que aborrecen a Jehová se le habrían sometido y el tiempo de ellos sería para siempre.

16 L -aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.

Los sustentaría Dios con lo mejor del trigo, y con miel de la peña los saciaría.