1 ( Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

«Al maestro del coro. Sulla Ghittea. Salmo di Asaf.» Cantate con giubilo a DIO, nostra forza; mandate grida di gioia al DIO di Giacobbe.

2 C întaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

Innalzate un canto e fate risuonare il tamburello, l'arpa melodiosa con la lira.

3 S unaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

Suonate la tromba alla nuova luna alla luna piena nel giorno della nostra festa.

4 C ăci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

Poiché questo è uno statuto per Israele, una legge del DIO di Giacobbe.

5 E l a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

Egli lo stabilí come una testimonianza in Giuseppe, quando uscí contro il paese di Egitto. Allora io udii un linguaggio che non comprendevo:

6 I -am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

«O Israele, io ho sottratto le tue spalle ai pesi; le tue mani hanno deposto la cesta.

7 A i strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

Nella sventura tu gridasti a me e io ti liberai; ti risposi nascosto nel tuono, ti misi alla prova alle acque di Meriba. (Sela)

8 A scultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

Ascolta, o popolo mio, e ti ammonirò. O Israele, se tu mi ascoltassi!

9 N iciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

Non vi sia in mezzo a te alcun dio straniero e non adorare alcun dio forestiero.

10 E u sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

sono l'Eterno, il DIO tuo, che ti ha fatto uscire dal paese di Egitto; apri la tua bocca e io la riempirò.

11 D ar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

Ma il mio popolo non ha ascoltato la mia voce e Israele non mi ha ubbidito.

12 A tunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

Perciò li abbandonai alla durezza del loro cuore, affinché camminassero secondo i loro consigli.

13 O ! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

Oh, se il mio popolo mi ascoltasse, se Israele camminasse nelle mie vie!

14 Î ntr'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

Umilierei subito i suoi nemici e volgerei la mia mano contro i suoi avversari.

15 c eice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

Quelli che odiano l'Eterno gli sarebbero sottomessi, e la loro sorte sarebbe segnata per sempre.

16 L -aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.

E io lo nutrirei (Israele) con fior di frumento e lo sazierei di miele che stilla dalla roccia».