1 B inecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Benedici, anima mia, l'Eterno! O Eterno, mio DIO, tu sei sommamente grande; sei vestito di splendore e di maestà.

2 T e înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Egli ti avvolge di luce come di un manto e distende i cieli come una tenda;

3 C u apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

egli costruisce sulle acque le sue alte stanze, fa delle nubi il suo carro e cammina sulle ali del vento.

4 D in vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Fa dei venti i suoi messaggeri e una fiamma di fuoco i suoi ministri.

5 T u ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Egli ha fondato la terra sulle sue basi; essa non sarà mai smossa in eterno,

6 T u îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Tu l'avevi coperta dell'abisso come di una veste; le acque si erano fermate sui monti.

7 d ar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

Al tuo rimprovero esse fuggirono, alla voce del tuo tuono si allontanarono in fretta.

8 s uindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

I monti sorsero e le valli si abbassarono nel luogo che tu avevi fissato per loro.

9 L e-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Tu hai posto alle acque un limite da non oltrepassare; esse non torneranno a coprire la terra.

10 T u faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Egli fa scaturire sorgenti nelle valli; esse scorrono fra le montagne

11 T u adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

e danno da bere a tutte le bestie della campagna; gli onagri vi estinguono la loro sete.

12 P ăsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Accanto ad esse fanno dimora gli uccelli del cielo; fra le fronde elevano il loro canto.

13 D in locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Dalle sue stanze superiori egli dà acqua ai monti; la terra è saziata col frutto delle tue opere.

14 T u faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Egli fa crescere l'erba per il bestiame e la vegetazione per il servizio dell'uomo, facendo uscire dalla terra il suo nutrimento,

15 v in, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

e il vino che rallegra il cuore dell'uomo, l'olio che fa brillare il suo volto e il pane che dà forza al cuore dell'uomo.

16 S e udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Vengono cosí saziati gli alberi dell'Eterno e i cedri del Libano che egli ha piantato;

17 Î n ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

là fanno il loro nido gli uccelli, mentre la cicogna fa dei cipressi la sua dimora.

18 m unţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Gli alti monti sono per i camosci; le rocce sono rifugio dei conigli.

19 E l a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Egli ha fatto la luna per le stagioni; il sole conosce l'ora del suo tramonto.

20 T u aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Tu mandi le tenebre e si fa notte; in essa vanno attorno tutte le bestie della foresta.

21 p uii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

I leoncelli ruggiscono in cerca di preda e chiedono a DIO il loro pasto.

22 C înd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Ma, quando sorge il sole, essi si ritirano e rimangono nelle loro tane.

23 D ar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Allora l'uomo esce alla sua opera e al suo lavoro fino alla sera.

24 C ît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Quanto numerose sono le tue opere, o Eterno! Tu le hai fatte tutte con sapienza; la terra è piena delle tue ricchezze.

25 I ată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Ecco il mare, grande e spazioso, che brulica di innumerevoli creature;

26 A colo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

percorrono le navi e il Leviathan che tu hai formato per scherzare in esso.

27 T oate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Tutti si aspettano da te che tu dia loro il cibo a suo tempo,

28 L e -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Tu lo provvedi loro ed essi lo raccolgono; tu apri la mano e sono saziati di beni.

29 Î ţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Tu nascondi la tua faccia, ed essi sono smarriti; tu ritiri il loro spirito, ed essi muoiono ritornando nella loro polvere.

30 Î ţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Tu mandi il tuo spirito, ed essi sono creati, e tu rinnovi la faccia della terra.

31 Î n veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

La gloria dell'Eterno duri per sempre; si allieti l'Eterno nelle sue opere;

32 E l priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

egli guarda alla terra ed essa trema; egli tocca i monti ed essi fumano.

33 V oi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Io canterò all'Eterno finché avrò vita; canterò le lodi al mio DIO finché esisterò.

34 F ie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Possa la mia meditazione essergli gradita; io mi rallegrerò nell'Eterno.

35 S ă piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Scompaiano i peccatori dalla terra e gli empi non siano piú. Anima mia, benedici l'Eterno! Alleluia.