1 B inecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Bendice, alma mía, al Señor. Señor, Dios mío, cuán grande eres; te has vestido de esplendor y de majestad,

2 T e înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

cubriéndote de luz como con un manto, extendiendo los cielos como una cortina.

3 C u apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

El es el que pone las vigas de sus altos aposentos en las aguas; el que hace de las nubes su carroza; el que anda sobre las alas del viento;

4 D in vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

que hace de los vientos sus mensajeros, y de las llamas de fuego sus ministros.

5 T u ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

El estableció la tierra sobre sus cimientos, para que jamás sea sacudida.

6 T u îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

La cubriste con el abismo como con un vestido; las aguas estaban sobre los montes.

7 d ar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

A tu reprensión huyeron; al sonido de tu trueno se precipitaron.

8 s uindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Se levantaron los montes, se hundieron los valles, al lugar que tú estableciste para ellos.

9 L e-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Pusiste un límite que no pueden cruzar, para que no vuelvan a cubrir la tierra.

10 T u faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

El hace brotar manantiales en los valles, corren entre los montes;

11 T u adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

dan de beber a todas las bestias del campo, los asnos monteses mitigan su sed.

12 P ăsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Junto a ellos habitan las aves de los cielos, elevan sus trinos entre las ramas.

13 D in locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

El riega los montes desde sus aposentos, del fruto de sus obras se sacia la tierra.

14 T u faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

El hace brotar la hierba para el ganado, y las plantas para el servicio del hombre, para que él saque alimento de la tierra,

15 v in, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

y vino que alegra el corazón del hombre, para que haga brillar con aceite su rostro, y alimento que fortalece el corazón del hombre.

16 S e udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Los árboles del Señor se sacian, los cedros del Líbano que El plantó,

17 Î n ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

donde hacen sus nidos las aves, y la cigüeña, cuya morada está en los cipreses.

18 m unţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Los montes altos son para las cabras monteses; las peñas son refugio para los tejones.

19 E l a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

El hizo la luna para medir las estaciones; el sol conoce el lugar de su ocaso.

20 T u aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Tú ordenas la oscuridad y se hace de noche, en ella andan todas las bestias del bosque.

21 p uii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Rugen los leoncillos tras su presa, y buscan de Dios su comida.

22 C înd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Al salir el sol se esconden, y se echan en sus guaridas.

23 D ar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Sale el hombre a su trabajo, y a su labor hasta el atardecer.

24 C ît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

¡Cuán numerosas son tus obras, oh Señor! Con sabiduría las has hecho todas; llena está la tierra de tus posesiones.

25 I ată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

He allí el mar, grande y anchuroso, en el cual hay un hervidero innumerable de animales tanto pequeños como grandes.

26 A colo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Allí surcan las naves, y el Leviatán que hiciste para jugar en él.

27 T oate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Todos ellos esperan en ti, para que les des su comida a su tiempo.

28 L e -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Tú les das, ellos recogen; abres tu mano, se sacian de bienes.

29 Î ţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Escondes tu rostro, se turban; les quitas el aliento, expiran, y vuelven al polvo.

30 Î ţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Envías tu Espíritu, son creados, y renuevas la faz de la tierra.

31 Î n veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

¡Sea para siempre la gloria del Señor! ¡Alégrese el Señor en sus obras!

32 E l priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

El mira a la tierra, y ella tiembla; toca los montes, y humean.

33 V oi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Al Señor cantaré mientras yo viva; cantaré alabanzas a mi Dios mientras yo exista.

34 F ie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Séale agradable mi meditación; yo me alegraré en el Señor.

35 S ă piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Sean consumidos de la tierra los pecadores, y los impíos dejen de ser. Bendice, alma mía, al Señor. ¡Aleluya!