1 I ată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;

He aquí, el Señor arrasa la tierra, la devasta, trastorna su superficie y dispersa sus habitantes.

2 c um se întîmplă preotului se întîmplă şi poporului, stăpînului ca şi slugii, stăpînei ca şi slujnicei, vînzătorului ca şi cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.

Le sucederá lo mismo al pueblo será como al sacerdote, al siervo como a su amo, a la doncella como a su ama, al comprador como al vendedor, al que presta como al que toma prestado, al acreedor como al deudor.

3 Ţ ara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărît aşa.

La tierra será totalmente arrasada y completamente saqueada, porque el Señor ha dicho esta palabra.

4 Ţ ara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sînt mîhniţi şi tînjesc; căpeteniile poporului sînt fără putere,

De duelo y marchitada está la tierra, el mundo languidece y se marchita, languidecen los grandes del pueblo de la tierra.

5 c ăci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legămîntul cel vecinic!

También la tierra es profanada por sus habitantes, porque traspasaron las leyes, violaron los estatutos, quebrantaron el pacto eterno.

6 D e aceea mănîncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sînt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămîne decît un mic număr din ei.

Por eso, una maldición devora la tierra, y son tenidos por culpables los que habitan en ella. Por eso, son consumidos los habitantes de la tierra, y pocos hombres quedan en ella.

7 M ustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă, suspină.

El mosto está de duelo, languidece la vid, suspiran todos los de alegre corazón.

8 A încetat desfătarea timpanelor, s'a sfîrşit veselia gălăgiosă, s'a dus bucuria arfei.

Cesa el júbilo de los panderos, se acaba el alboroto de los que se divierten, cesa el júbilo de la lira.

9 N u se mai cîntă cînd se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau.

No beben vino con canción; el licor es amargo a los que lo beben.

10 C etatea pustie este dărîmată; toate casele sînt închise, nu mai intră nimeni în ele.

Derribada está la ciudad del caos, toda casa está cerrada para que no entre nadie.

11 P e uliţe se strigă după vin; s'a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară.

Hay clamor por vino en las calles, toda alegría se convierte en tinieblas, desterrado está el júbilo de la tierra.

12 N umai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărîmate.

Desolación queda en la ciudad, y la puerta está hecha pedazos, en ruinas.

13 D a, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

Porque así será en medio de la tierra, entre los pueblos, como cuando se varea el olivo, como en los rebuscos cuando se acaba la vendimia.

14 C eilalţi însă, cari vor mai rămînea, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.

Ellos alzan sus voces, gritan de júbilo; desde el occidente dan voces por la majestad del Señor.

15 P roslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!``

Por tanto, glorificad al Señor en el oriente, el nombre del Señor, Dios de Israel, en las costas del mar.

16 D ela marginele pămîntului auzim cîntînd:,, Slavă celui neprihănit!`` Dar eu zic:,, Sînt perdut! Sînt perdut! Vai de mine!`` Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverşunează la jaf.

Desde los confines de la tierra oímos cánticos: Gloria al Justo. Mas yo digo: ¡Pobre de mí! ¡Pobre de mí! ¡Ay de mí! Los pérfidos obran con perfidia, con mucha perfidia obran los pérfidos.

17 G roaza, groapa, şi laţul, vin peste tine, locuitor al ţării!

Terror, foso y lazo te asedian, oh morador de la tierra.

18 C el ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus, şi se clatină temeliile pămîntului!

Y sucederá que el que huya del ruido del terror, caerá en el foso, y el que salga del foso, será atrapado en el lazo; porque las ventanas de arriba están abiertas, y los cimientos de la tierra se estremecen.

19 P ămîntul se rupe, pămîntul se sfărîmă, pămîntul se crapă,

Se hace pedazos la tierra, en gran manera se agrieta, con violencia tiembla la tierra.

20 p ămîntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică.

Se tambalea, oscila la tierra como un ebrio, se balancea como una choza, pues pesa sobre ella su transgresión, y caerá, y no volverá a levantarse.

21 Î n ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pămînt pe împăraţii pămîntului.

Y sucederá en aquel día, que el Señor castigará al ejército de lo alto en lo alto, y a los reyes de la tierra en la tierra.

22 A ceştia vor fi strînşi ca prinşi de război şi puşi într'o temniţă, vor fi închişi în gherle, şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi

Y serán agrupados en montón como prisioneros en un calabozo; serán encerrados en la cárcel y después de muchos días serán castigados.

23 L una va fi acoperită de ruşine, şi soarele de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrînilor Lui.

Entonces la luna se abochornará y el sol se avergonzará porque el Señor de los ejércitos reinará en el monte Sion y en Jerusalén, y delante de sus ancianos estará su gloria.