1 I ov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

Y reanudó Job su discurso, y dijo:

2 O h! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

¡Quién me diera volver a ser como en meses pasados, como en los días en que Dios velaba sobre mí;

3 c înd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

cuando su lámpara resplandecía sobre mi cabeza, y a su luz caminaba yo en las tinieblas;

4 C um nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

como era yo en los días de mi juventud, cuando el favor de Dios estaba sobre mi tienda;

5 c înd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

cuando el Todopoderoso estaba aún conmigo, y mis hijos en derredor mío;

6 c înd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

cuando en leche se bañaban mis pies, y la roca me derramaba ríos de aceite!

7 D acă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

Cuando yo salía a la puerta de la ciudad, cuando en la plaza tomaba mi asiento,

8 t inerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

me veían los jóvenes y se escondían, y los ancianos se levantaban y permanecían en pie.

9 M ai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

Los príncipes dejaban de hablar y ponían la mano sobre su boca;

10 G lasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

la voz de los nobles se apagaba, y la lengua se les pegaba al paladar.

11 U rechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

Porque el oído que oía me llamaba bienaventurado, y el ojo que veía daba testimonio de mí;

12 C ăci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

porque yo libraba al pobre que clamaba, y al huérfano que no tenía quien le ayudara.

13 B inecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

Venía sobre mí la bendición del que estaba a punto de perecer, y el corazón de la viuda yo llenaba de gozo.

14 M ă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

De justicia me vestía, y ella me cubría; como manto y turbante era mi derecho.

15 O rbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

Ojos era yo para el ciego, y pies para el cojo.

16 C elor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

Padre era para los necesitados, y examinaba la causa que no conocía.

17 R upeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

Quebraba los colmillos del impío, y de sus dientes arrancaba la presa.

18 A tunci ziceam:,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Entonces pensaba: “En mi nido moriré, y multiplicaré mis días como la arena.

19 A pa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

“Mi raíz se extiende hacia las aguas, y el rocío se posa de noche en mi rama.

20 S lava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

“Conmigo es siempre nueva mi gloria, y mi arco en mi mano se renueva.”

21 O amenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

Me escuchaban y esperaban, y guardaban silencio para oír mi consejo.

22 D upă cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

Después de mis palabras no hablaban de nuevo, y sobre ellos caía gota a gota mi discurso.

23 M ă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

Me esperaban como a la lluvia, y abrían su boca como a lluvia de primavera.

24 C înd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

Yo les sonreía cuando ellos no creían, y no abatían la luz de mi rostro.

25 Î mi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

Les escogía el camino y me sentaba como jefe, y moraba como rey entre las tropas, como el que consuela a los que lloran.