1 L a Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi:,, Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?``

En el Señor me refugio; ¿cómo decís a mi alma: Huye cual ave al monte ?

2 C ăci iată că cei răi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns celor cu inima curată.

Porque, he aquí, los impíos tensan el arco, preparan su saeta sobre la cuerda para flechar en lo oscuro a los rectos de corazón.

3 Ş i cînd se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

Si los fundamentos son destruidos; ¿qué puede hacer el justo?

4 D omnul este în Templul Lui cel sfînt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

El Señor está en su santo templo, el trono del Señor está en los cielos; sus ojos contemplan, sus párpados examinan a los hijos de los hombres.

5 D omnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.

El Señor prueba al justo y al impío, y su alma aborrece al que ama la violencia.

6 P este cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

Sobre los impíos hará llover carbones encendidos; fuego, azufre y viento abrasador será la porción de su copa.

7 C ăci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.

Pues el Señor es justo; El ama la justicia; los rectos contemplarán su rostro.