1 B inecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Bendice, alma mía, a Jehová. Jehová Dios mío, mucho te has engrandecido; Te has vestido de gloria y de majestad.

2 T e înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

El que se cubre de luz como de vestidura, Que extiende los cielos como una cortina,

3 C u apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Que construye sus aposentos sobre las aguas, El que pone las nubes por su carroza, El que anda sobre las alas del viento;

4 D in vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

El que hace a los vientos sus mensajeros, Y a las llamas de fuego sus ministros.

5 T u ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Él fundó la tierra sobre sus cimientos; No será jamás removida.

6 T u îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Con el abismo, como con vestido, la cubriste; Sobre los montes estaban las aguas.

7 d ar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

A tu reprensión huyeron; Al sonido de tu trueno se apresuraron;

8 s uindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Subieron los montes, descendieron los valles, Al lugar que tú les señalaste.

9 L e-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Les pusiste un límite que no traspasarán, Ni volverán a cubrir la tierra.

10 T u faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Tú eres el que saca de las fuentes los arroyos; Se deslizan entre los montes;

11 T u adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Dan de beber a todas las bestias del campo; Mitigan la sed de los asnos monteses.

12 P ăsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

A sus orillas habitan las aves de los cielos; Cantan entre las ramas.

13 D in locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Él riega los montes desde las alturas; Del fruto de sus obras se sacia la tierra.

14 T u faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Él hace producir el heno para las bestias, Y las plantas para el uso del hombre, Para que saque el pan de la tierra,

15 v in, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Y el vino que alegra el corazón del hombre, El aceite que hace brillar el rostro, Y el pan que sustenta la vida del hombre.

16 S e udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Se llenan de savia los árboles de Jehová, Los cedros del Líbano que él plantó.

17 Î n ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Allí anidan las aves; En su copa hace su casa la cigüeña.

18 m unţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Los riscos son para las cabras monteses; Las peñas, madrigueras para los conejos.

19 E l a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Hizo la luna para marcar los tiempos; El sol conoce su ocaso.

20 T u aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Traes las tinieblas, y se hace de noche; En ella corretean todas las bestias de la selva.

21 p uii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Los leoncillos rugen tras la presa, Reclamando a Dios su comida.

22 C înd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Sale el sol, se recogen, Y se echan en sus guaridas.

23 D ar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Sale el hombre a su labor, Y a su labranza hasta la tarde.

24 C ît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

¡Cuán innumerables son tus obras, oh Jehová! Hiciste todas ellas con sabiduría; La tierra está llena de tus criaturas.

25 I ată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

He allí el grande y anchuroso mar, En donde se mueven seres innumerables, Seres pequeños y grandes.

26 A colo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Lo surcan las naves, Y ese leviatán que hiciste para que retozase en él.

27 T oate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Todos ellos esperan en ti, Para que les des su comida a su tiempo.

28 L e -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Se la das, y la atrapan; Abres tu mano, y se sacian de bien.

29 Î ţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Escondes tu rostro, y se espantan; Les retiras el aliento, dejan de existir, Y vuelven al polvo.

30 Î ţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Envías tu soplo, y son creados, Y renuevas la faz de la tierra.

31 Î n veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Sea la gloria de Jehová para siempre; Alégrese Jehová en sus obras.

32 E l priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Él mira a la tierra, y ella tiembla; Toca los montes, y humean.

33 V oi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

A Jehová cantaré durante toda mi vida; A mi Dios cantaré salmos mientras exista.

34 F ie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Que le sea agradable mi meditación; Yo tengo mi gozo en Jehová.

35 S ă piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Sean barridos de la tierra los pecadores, Y los impíos dejen de existir. Bendice, alma mía, a Jehová. Aleluya.