1 F emeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -

La donna saggia edifica la sua casa, ma la stolta la demolisce con le proprie mani.

2 C ine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -

Chi cammina nella sua rettitudine teme l'Eterno, ma chi è pervertito nelle sue vie lo disprezza.

3 Î n gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -

Nella bocca dello stolto c'è il germoglio della superbia, ma le labbra dei saggi li custodiscono.

4 U nde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -

Dove non ci sono buoi la greppia è vuota, ma l'abbondanza del raccolto sta nella forza del bue.

5 U n martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

Il testimone fedele non mentisce, ma il testimone falso proferisce menzogne.

6 B atjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -

Lo schernitore cerca la sapienza e non la trova, ma la conoscenza è cosa facile per chi ha intendimento.

7 D epărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -

Allontanati dall'uomo stolto perché non troverai conoscenza sulle sue labbra.

8 Î nţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -

La sapienza dell'uomo prudente sta nel discernere la propria strada, ma la follia degli stolti è inganno.

9 C ei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -

Gli stolti ridono del peccato, ma tra gli uomini retti c'è grazia.

10 I nima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -

Il cuore conosce la sua propria amarezza, ma un estraneo non può prendere parte alla sua gioia.

11 C asa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -

La casa degli empi sarà distrutta, ma la tenda degli uomini retti fiorirà.

12 M ulte căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -

C'è una via che all'uomo sembra diritta ma la sua fine sfocia in vie di morte.

13 D e multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -

Anche nel riso il cuore può essere nell'afflizione, e la gioia stessa può finire nel dolore.

14 C el cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -

Lo sviato di cuore si sazierà delle sue vie, e l'uomo dabbene si sazierà dei suoi frutti.

15 O mul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -

Lo sciocco crede ad ogni parola, ma l'uomo prudente fa bene attenzione ai suoi passi.

16 Î nţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -

L'uomo saggio teme e si allontana dal male, ma lo stolto si adira ed è presuntuoso.

17 C ine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -

Chi è facile all'ira commette follie e l'uomo con intenzioni cattive è odiato.

18 C ei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -

Gli sciocchi ereditano stoltezza, ma i prudenti sono coronati di conoscenza.

19 C ei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -

I malvagi si inchineranno davanti ai buoni e gli empi alle porte dei giusti.

20 S ăracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -

Il povero è odiato dal suo stesso amico, ma il ricco ha molti corteggiatori.

21 C ine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -

Chi disprezza il suo prossimo pecca, ma chi ha pietà dei poveri è beato.

22 Î n adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

Non deviano forse dalla retta via quelli che tramano il male? Ma quelli che pensano il bene troveranno benignità e verità.

23 O riunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -

In ogni fatica c'è un guadagno, ma il parlare ozioso porta solo alla povertà.

24 B ogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -

La corona dei saggi è la loro ricchezza, ma la follia degli stolti è follia.

25 M artorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -

Un testimone verace salva delle vite ma un falso testimone proferisce menzogne.

26 C ine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -

Nel timore dell'Eterno c'è una grande sicurezza, e i suoi figli avranno un luogo di rifugio.

27 F rica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -

Il timore dell'Eterno è una fonte di vita che fa evitare i lacci della morte.

28 M ulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -

La gloria del re è nella moltitudine del popolo, ma la rovina del principe è nella scarsità della gente.

29 C ine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -

Chi è lento all'ira ha molta prudenza, ma chi è facile all'ira mette in mostra la sua follia.

30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -

Un cuore sano è vita per il corpo, ma l'invidia è il tarlo delle ossa.

31 C ine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -

Chi opprime il povero oltraggia colui che l'ha fatto, ma chi ha pietà del bisognoso lo onora.

32 C el rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

L'empio è travolto dalla sua stessa malvagità, ma il giusto ha speranza nella sua stessa morte.

33 Î nţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -

La sapienza riposa nel cuore di chi ha intendimento, ma ciò che è nel cuore degli stolti viene reso noto.

34 N eprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -

La giustizia innalza una nazione, ma il peccato è la vergogna dei popoli.

35 U n împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.

Il favore del re è per il servo che agisce saggiamente, ma la sua ira è contro chi si comporta vergognosamente.