1 F emeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -

La mujer sabia edifica su casa, pero la necia con sus manos la derriba.

2 C ine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -

El que camina rectamente teme a Jehová, pero el de caminos pervertidos lo menosprecia.

3 Î n gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -

En la boca del necio está la vara de su soberbia; a los sabios, sus labios los protegen.

4 U nde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -

Sin bueyes, el granero está vacío; por la fuerza del buey hay abundancia de pan.

5 U n martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

El testigo verdadero no miente; el testigo falso dice mentiras.

6 B atjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -

Busca el escarnecedor la sabiduría y no la halla, pero para el hombre sensato la sabiduría es cosa fácil.

7 D epărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -

Quítate de delante del hombre necio, porque no hallarás ciencia en sus labios.

8 Î nţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -

La ciencia del prudente está en comprender su camino; la indiscreción de los necios es engaño.

9 C ei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -

Los necios se burlan del pecado, pero entre los rectos hay buena voluntad.

10 I nima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -

El corazón conoce sus íntimas amarguras, y ningún extraño se mezclará en su alegría.

11 C asa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -

La casa de los malvados será asolada, pero florecerá la morada de los rectos.

12 M ulte căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -

Hay camino que al hombre le parece derecho, pero es camino que lleva a la muerte.

13 D e multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -

Aun en medio de la risa se duele el corazón, y el término de la alegría es la congoja.

14 C el cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -

De sus caminos se hastía el necio de corazón, pero el hombre de bien estará contento con el suyo.

15 O mul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -

El ingenuo todo lo cree; el prudente mide bien sus pasos.

16 Î nţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -

El sabio teme y se aparta del mal; el insensato es insolente y confiado.

17 C ine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -

El que fácilmente se enoja comete locuras; y el hombre perverso es aborrecido.

18 C ei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -

Los ingenuos heredarán necedad, mas los prudentes se coronarán de sabiduría.

19 C ei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -

Los malos se inclinarán delante de los buenos, y los malvados, ante las puertas del justo.

20 S ăracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -

El pobre resulta odioso aun a su amigo, pero muchos son los que aman al rico.

21 C ine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -

Peca el que menosprecia a su prójimo, pero el que tiene misericordia de los pobres es bienaventurado.

22 Î n adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

¿No yerran los que traman el mal? Pero misericordia y verdad alcanzarán a los que planean el bien.

23 O riunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -

Toda labor da su fruto; mas las vanas palabras empobrecen.

24 B ogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -

Las riquezas de los sabios son su corona; la insensatez de los necios es locura.

25 M artorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -

El testigo veraz salva las vidas; el falso dice mentiras.

26 C ine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -

En el temor de Jehová está la firme confianza, la esperanza para sus hijos.

27 F rica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -

El temor de Jehová es manantial de vida que aparta de los lazos de la muerte.

28 M ulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -

En el pueblo numeroso está la gloria del rey; en la falta de pueblo, la debilidad del príncipe.

29 C ine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -

El que tarda en airarse es grande de entendimiento; el impaciente de espíritu pone de manifiesto su necedad.

30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -

El corazón apacible es vida para la carne; la envidia es carcoma de los huesos.

31 C ine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -

El que oprime al pobre afrenta a su Hacedor, pero lo honra el que tiene misericordia del pobre.

32 C el rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

Por su maldad es derribado el malvado, pero el justo halla refugio en su propia muerte.

33 Î nţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -

En el corazón del prudente reposa la sabiduría, pero no es conocida en medio de los necios.

34 N eprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -

La justicia engrandece a la nación; el pecado es afrenta de las naciones.

35 U n împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.

El favor del rey es para con el servidor prudente; su enojo, para el que lo avergüenza.