1 E lifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

Entonces respondió Elifaz, el temanita, y dijo:

2 D acă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

«Si probamos a hablarte, te será molesto, pero ¿quién podrá detener las palabras?

3 D e multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

Tú enseñabas a muchos y fortalecías las manos debilitadas;

4 C uvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

con tus palabras sostenías al que tropezaba y afirmabas las rodillas que decaían.

5 Ş i acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Mas ahora te desalientas al venir el mal sobre ti; al alcanzarte, te conturbas.

6 N ădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

¿No has puesto tu confianza en temer a Dios? ¿No has puesto tu esperanza en la integridad de tus caminos?

7 A du-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

»Piensa ahora: ¿qué inocente se pierde? ¿Dónde los rectos son destruidos?

8 D upă cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Yo he visto cosechar iniquidad a quienes siembran injuria e iniquidad cultivan.

9 A ceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

Perecen por el aliento de Dios; por el soplo de su ira son consumidos.

10 M ugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

Los rugidos del león, los bramidos del que ruge, y los dientes de sus cachorros son quebrantados.

11 L eul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

El león viejo perece por falta de presa, y los hijos de la leona se dispersan.

12 U n cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

»El asunto me llegó como un susurro; mis oídos lograron percibirlo.

13 Î n clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

En la imaginación de visiones nocturnas, cuando el sueño cae sobre los hombres,

14 m 'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

me sobrevino un espanto y un temblor que estremeció todos mis huesos:

15 U n duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

y al pasar un soplo por delante de mí, se erizó el pelo de mi cuerpo.

16 U n chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

Delante de mis ojos se detuvo un fantasma cuyo rostro no reconocí, y lo oí decir muy quedo:

17 F i-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

“¿Será el mortal más justo que Dios? ¿Será el hombre más puro que el que lo hizo?

18 D acă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

Si ni siquiera en sus siervos confía, y aun en sus ángeles descubre el error,

19 c u cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

¡mucho menos en aquellos que habitan en casas de barro cimentadas en el polvo, que serán aplastadas como la polilla!

20 D e dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

De la mañana a la tarde son destruidos, y se pierden para siempre sin haber quien repare en ello.

21 L i se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

Su belleza se pierde con ellos, y mueren sin haber adquirido sabiduría.”