1 I acov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.

Jacob habitó en la tierra donde había vivido su padre, en la tierra de Canaán.

2 I ată istoria lui Iacov. Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.

Ésta es la historia de la familia de Jacob: José tenía diecisiete años y apacentaba las ovejas con sus hermanos; el joven estaba con los hijos de Bilha y con los hijos de Zilpa, mujeres de su padre; e informaba José a su padre de la mala fama de ellos.

3 I srael iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneţă; şi i -a făcut o haină pestriţă.

Israel amaba a José más que a todos sus hijos, porque lo había tenido en su vejez; y le hizo una túnica de diversos colores.

4 F raţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi, şi au început să -l urască. Nu puteau să -i spună nicio vorbă prietenească.

Al ver sus hermanos que su padre lo amaba más que a todos ellos, lo aborrecían y no podían hablarle pacíficamente.

5 I osif a visat un vis, şi l -a istorisit fraţilor săi, cari l-au urît şi mai mult.

Tuvo José un sueño y lo contó a sus hermanos, y ellos llegaron a aborrecerlo más todavía.

6 E l le -a zis:,, Ia ascultaţi ce vis am visat!

Él les dijo: —Oíd ahora este sueño que he tenido:

7 N oi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s'a ridicat şi a stătut în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.``

estábamos atando manojos en medio del campo, y mi manojo se levantaba y se quedaba derecho, y vuestros manojos estaban alrededor y se inclinaban ante el mío.

8 F raţii lui i-au zis:,, Doar n'ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n'ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?`` Şi l-au urît şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.

Entonces le respondieron sus hermanos: —¿Reinarás tú sobre nosotros, o dominarás sobre nosotros? Y lo aborrecieron aún más a causa de sus sueños y sus palabras.

9 I osif a mai visat un alt vis, şi l -a istorisit fraţilor săi. El a zis:,, Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.``

Después tuvo otro sueño y lo contó a sus hermanos. Les dijo: —He tenido otro sueño. Soñé que el sol, la luna y once estrellas se inclinaban hacia mí.

10 L -a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l -a mustrat, şi i -a zis:,, Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?``

Y lo contó a su padre y a sus hermanos; su padre le reprendió, y le dijo: —¿Qué sueño es éste que tuviste? ¿Acaso vendremos yo, tu madre y tus hermanos a postrarnos en tierra ante ti?

11 F raţii săi au început să -l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.

Sus hermanos le tenían envidia, pero su padre meditaba en esto.

12 F raţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

Un día, sus hermanos fueron a apacentar las ovejas de su padre en Siquem.

13 I srael a zis lui Iosif:,, Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.``,, Iată-mă, sînt gata,`` a răspuns el.

Entonces Israel dijo a José: —Tus hermanos apacientan las ovejas en Siquem. Ven, y te enviaré a ellos. —Aquí estoy —respondió él.

14 I srael i -a zis:,, Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sînt sănătoşi, şi dacă oile sînt bine; şi adu-mi veşti.`` L -a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.

—Ve ahora, mira cómo están tus hermanos y cómo están las ovejas, y tráeme la noticia —dijo Israel. Lo envió, pues, desde el valle del Hebrón, y José llegó a Siquem.

15 P e cînd rătăcea pe cîmp, l -a întîlnit un om. Omul acela l -a întrebat:,, Ce cauţi?``

Lo halló un hombre, andando él errante por el campo; y aquel hombre le preguntó: —¿Qué buscas?

16 C aut pe fraţii mei,`` a răspuns Iosif;,, spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?``

—Busco a mis hermanos; te ruego que me muestres dónde están apacentando —respondió José.

17 Ş i omul acela a zis:,, Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd:,, Haidem la Dotan.`` Iosif s'a dus după fraţii săi, şi i -a găsit la Dotan.

—Ya se han ido de aquí; pero yo les oí decir: “Vamos a Dotán” —dijo el hombre. Entonces José fue tras sus hermanos y los halló en Dotán.

18 E i l-au zărit de departe, şi pînă să se apropie de ei, s'au sfătuit să -l omoare.``

Cuando ellos lo vieron de lejos, antes que llegara cerca de ellos conspiraron contra él para matarlo.

19 E i au zis unul către altul:,, Iată că vine făuritorul de visuri!

Se dijeron el uno al otro: —¡Ahí viene el soñador!

20 V eniţi acum, să -l omorîm şi să -l aruncăm într'una din aceste gropi; vom spune că l -a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.``

Ahora pues, venid, matémoslo y echémoslo en una cisterna, y diremos: “Alguna mala bestia lo devoró.” Veremos entonces qué será de sus sueños.

21 R uben a auzit lucrul acesta, şi l -a scos din mînile lor. El a zis:,, Să nu -i luăm viaţa!``

Cuando Rubén oyó esto, lo libró de sus manos. Dijo: —No lo matemos.

22 R uben le -a zis:,, Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi -l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mîna pe el.`` Căci avea de gînd să -l scape din mînile lor, şi să -l aducă înapoi la tatăl său.

Y añadió: —No derraméis sangre; echadlo en esta cisterna que está en el desierto, pero no le pongáis las manos encima. Quiso librarlo así de sus manos y hacerlo volver a su padre.

23 C înd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.

Sucedió, pues, que cuando llegó José junto a sus hermanos, ellos quitaron a José su túnica —la túnica de colores que llevaba puesta—,

24 L -au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

lo agarraron y lo echaron en la cisterna; pero la cisterna estaba vacía, no había en ella agua.

25 A poi au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau în Egipt.

Luego se sentaron a comer. En esto, al alzar la vista, vieron una compañía de ismaelitas que venía de Galaad, con camellos cargados de aromas, bálsamo y mirra, que llevaban a Egipto.

26 A tunci Iuda a zis fraţilor săi:,, Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să -i ascundem sîngele?

Entonces Judá dijo a sus hermanos: —¿Qué vamos a ganar con matar a nuestro hermano y ocultar su muerte?

27 V eniţi mai bine să -l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.`` Şi fraţii lui l-au ascultat.

Venid y vendámoslo a los ismaelitas; pero no le pongamos las manos encima, porque es nuestro hermano, nuestra propia carne. Y sus hermanos convinieron con él.

28 L a trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus în Egipt.

Cuando pasaban los mercaderes madianitas, sacaron ellos a José de la cisterna, lo trajeron arriba y lo vendieron a los ismaelitas por veinte piezas de plata. Y estos se llevaron a José a Egipto.

29 R uben s'a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi -a rupt hainele,

Después Rubén volvió a la cisterna y, al no hallar dentro a José, rasgó sus vestidos.

30 s 'a întors la fraţii săi, şi a zis:,, Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?``

Luego volvió a sus hermanos y dijo: —El joven no aparece; y yo, ¿adónde iré yo?

31 E i au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge.

Entonces tomaron ellos la túnica de José, degollaron un cabrito del rebaño y tiñeron la túnica con la sangre.

32 A u trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să -i spună:,, Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.``

Enviaron la túnica de colores a su padre, con este mensaje: «Esto hemos hallado; reconoce ahora si es o no la túnica de tu hijo.»

33 I acov a cunoscut -o, şi a zis:,, Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l -a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!``

Cuando él la reconoció, dijo: «Es la túnica de mi hijo; alguna mala bestia lo devoró; José ha sido despedazado.»

34 Ş i şi -a rupt hainele, şi -a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său.

Entonces Jacob rasgó sus vestidos, se puso ropa áspera sobre su cintura y guardó luto por su hijo durante muchos días.

35 T oţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să -l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea:,, Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.`` Şi plîngea astfel pe fiul său.

Se levantaron todos sus hijos y todas sus hijas para consolarlo, pero él no quiso recibir consuelo, diciendo: «¡Descenderé enlutado junto a mi hijo hasta el seol!» Y lo lloró su padre.

36 M adianiţii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.

En Egipto, los madianitas lo vendieron a Potifar, oficial del faraón y capitán de la guardia.