1 Î ntr'o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prînzească. Fariseii Îl pîndeau de aproape.

Aconteció que un sábado Jesús entró a comer en casa de un gobernante fariseo, y ellos lo acechaban.

2 Ş i înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

Y estaba delante de él un hombre hidrópico.

3 I sus a luat cuvîntul, şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor:,, Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?``

Entonces Jesús habló a los intérpretes de la Ley y a los fariseos, diciendo: —¿Es lícito sanar en sábado?

4 E i tăceau. Atunci Isus a luat de mînă pe omul acela, l -a vindecat, şi i -a dat drumul.

Pero ellos callaron. Él, tomándolo, lo sanó y lo despidió.

5 P e urmă, le -a zis:,, Cine dintre voi, dacă -i cade copilul sau boul în fîntînă, nu -l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?``

Y dirigiéndose a ellos, dijo: —¿Quién de vosotros, si su asno o su buey cae en algún pozo, no lo saca inmediatamente, aunque sea sábado?

6 Ş i n'au putut să -I răspundă nimic la aceste vorbe.

Y no le podían replicar a estas cosas. Los convidados a las bodas

7 A poi, cînd a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintîi, le -a spus o pildă. Şi le -a zis:

Observando cómo los convidados escogían los primeros asientos a la mesa, les refirió una parábola, diciéndoles:

8 C înd eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintîi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decît tine,

«Cuando seas convidado por alguien a unas bodas no te sientes en el primer lugar, no sea que otro más distinguido que tú esté convidado por él,

9 ş i cel ce te -a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică:, Dă locul tău omului acestuia.` Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.

y viniendo el que te convidó a ti y a él, te diga: “Da lugar a éste”, y entonces tengas que ocupar avergonzado el último lugar.

10 C i, cînd eşti poftit, du-te şi aşează-te în locul cel mai depe urmă; pentruca, atunci cînd va veni cel ce te -a poftit, să-ţi zică:, Prietene, mută-te mai sus.` Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.

Más bien, cuando seas convidado, ve y siéntate en el último lugar, para que cuando venga el que te convidó te diga: “Amigo, sube más arriba.” Entonces tendrás el reconocimiento de los que se sientan contigo a la mesa.

11 C ăci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.``

Cualquiera que se enaltece será humillado, y el que se humilla será enaltecido.»

12 A zis şi celui ce -L poftise:,, Cînd dai un prînz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rîndul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.

Dijo también al que lo había convidado: —Cuando hagas comida o cena, no llames a tus amigos ni a tus hermanos ni a tus parientes ni a vecinos ricos, no sea que ellos, a su vez, te vuelvan a convidar, y seas recompensado.

13 C i, cînd dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.

Cuando hagas banquete, llama a los pobres, a los mancos, a los cojos y a los ciegos;

14 Ş i va fi ferice de tine, pentrucă ei n'au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.``

y serás bienaventurado, porque ellos no te pueden recompensar, pero te será recompensado en la resurrección de los justos. Parábola de la gran cena

15 U nul din ceice şedeau la masă cu El, cînd a auzit aceste vorbe, I -a zis;,, Ferice de acela care va prînzi în Împărăţia lui Dumnezeu!``

Oyendo esto uno de los que estaban sentados con él a la mesa, le dijo: —¡Bienaventurado el que coma pan en el reino de Dios!

16 Ş i Isus i -a răspuns:,, Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.

Entonces Jesús le dijo: «Un hombre hizo una gran cena y convidó a muchos.

17 L a ceasul cinei, a trimes pe robul său să spună celor poftiţi:, Veniţi, căci iată că toate sînt gata.`

A la hora de la cena envió a su siervo a decir a los convidados: “Venid, que ya todo está preparado.”

18 D ar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se desvinovăţească. Cel dintîi i -a zis:, Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să -l văd; rogu-te să mă ierţi.`

Pero todos a una comenzaron a excusarse. El primero dijo: “He comprado una hacienda y necesito ir a verla. Te ruego que me excuses.”

19 U n altul a zis:, Am cumpărat cinci părechi de boi şi mă duc să -i încerc: iartă-mă, te rog.`

Otro dijo: “He comprado cinco yuntas de bueyes y voy a probarlos. Te ruego que me excuses.”

20 U n altul a zis:, Tocmai acum m'am însurat, şi de aceea nu pot veni.`

Y otro dijo: “Acabo de casarme y por tanto no puedo ir.”

21 C înd s'a întors robul, a spus stăpînului său aceste lucruri. Atunci stăpînul casei s'a mîniat, şi a zis robului său:, Du-te degrab în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.`

El siervo regresó e hizo saber estas cosas a su señor. Entonces, enojado el padre de familia, dijo a su siervo: “Ve pronto por las plazas y las calles de la ciudad, y trae acá a los pobres, a los mancos, a los cojos y a los ciegos.”

22 L a urmă, robul a zis:, Stăpîne, s'a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.`

Dijo el siervo: “Señor, se ha hecho como mandaste y aún hay lugar.”

23 Ş i stăpînul a zis robului:, Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce -i vei găsi, sileşte -i să intre, ca să mi se umple casa.

Dijo el señor al siervo: “Ve por los caminos y por los vallados, y fuérzalos a entrar para que se llene mi casa,

24 C ăci vă spun că niciunul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea.``

pues os digo que ninguno de aquellos hombres que fueron convidados gustará mi cena.”» Lo que cuesta seguir a Cristo

25 Î mpreună cu Isus mergeau multe noroade. El S'a întors, şi le -a zis:

Grandes multitudes iban con él; y volviéndose, les decía:

26 D acă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

«Si alguno viene a mí y no aborrece a su padre, madre, mujer, hijos, hermanos, hermanas y hasta su propia vida, no puede ser mi discípulo.

27 Ş i oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

El que no lleva su cruz y viene en pos de mí, no puede ser mi discípulo.

28 C ăci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întîi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să -l sfîrşească?

¿Quién de vosotros, queriendo edificar una torre, no se sienta primero y calcula los gastos, a ver si tiene lo que necesita para acabarla?

29 P entruca nu cumva, dupăce i -a pus temelia, să nu -l poată sfîrşi, şi toţi ceice -l vor vedea, să înceapă să rîdă de el,

No sea que, después que haya puesto el cimiento, no pueda acabarla y todos los que lo vean comiencen a hacer burla de él,

30 ş i să zică:, Omul acesta a început să zidească, şi n'a putut isprăvi.`

diciendo: “Este hombre comenzó a edificar y no pudo acabar.”

31 S au care împărat, cînd merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întîi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

¿O qué rey, al marchar a la guerra contra otro rey, no se sienta primero y considera si puede hacer frente con diez mil al que viene contra él con veinte mil?

32 A ltfel, pe cînd celalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.

Y si no puede, cuando el otro está todavía lejos le envía una embajada y le pide condiciones de paz.

33 T ot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

Así, pues, cualquiera de vosotros que no renuncie a todo lo que posee, no puede ser mi discípulo. Cuando la sal pierde su sabor

34 S area este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?

»Buena es la sal; pero si la sal se hace insípida, ¿con qué se sazonará?

35 A tunci nu mai este bună nici pentru pămînt, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă.``

Ni para la tierra ni para el muladar es útil; la arrojan fuera. El que tiene oídos para oír, oiga.»