1 M i se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

Mi aliento se agota, se acortan mis días y me está preparado el sepulcro.

2 S înt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

No hay conmigo sino burladores; en su provocación se fijan mis ojos.

3 P une-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

»Sé tú, Dios, mi fiador, y sea junto a ti mi protección; porque ¿quién, si no tú, querría responder por mí?

4 C ăci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

Pues del corazón de estos has escondido la inteligencia y, por tanto, no los exaltarás.

5 C ine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

¡Desfallecerán los ojos de los hijos del que por recompensa denuncia a sus amigos!

6 M 'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

»Pero él me ha puesto por refrán de pueblos, y delante de ellos he sido como un tamboril.

7 O chiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

Mis ojos se han oscurecido de dolor y todos mis pensamientos son como sombra.

8 O amenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

Los rectos se asombrarán de esto y el inocente se levantará contra el impío.

9 C el fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

A pesar de todo, proseguirá el justo su camino y el puro de manos aumentará la fuerza.

10 D ar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

¡Volved todos vosotros! ¡Venid ahora, que no hallaré entre vosotros un solo sabio!

11 C e! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

Han pasado mis días y han sido arrancados mis pensamientos, los anhelos de mi corazón.

12 Ş i ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

Ellos cambian la noche en día; dicen que la luz se acerca después de las tinieblas.

13 C înd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

Por más que yo espere, el seol es mi casa, y yo haré mi cama en las tinieblas.

14 c înd strig gropii:, Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:, Voi sînteţi mama şi sora mea!`

A la corrupción le digo: “Mi padre eres tú”, y a los gusanos: “Sois mi madre y mi hermana.”

15 U nde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

¿Dónde, pues, estará ahora mi esperanza? Y mi esperanza, ¿quién la verá?

16 E a se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

A la profundidad del seol descenderán, y descansaremos juntos en el polvo.»